Ne naştem pe Pământ, îl luăm în moştenire şi nu înţelegem mare lucru despre planeta noastră, dacă nu o studiem aprofundat. Fără a avea acces la informaţiile culese de predecesorii noştri, poate, privind orizontul, ne-am da seama că traim pe un corp ceresc sferic sau, urmărind ciclicitatea noapte-zi, am intui mişcarea de rotaţie in jurul axei. Însă, o mulţime de fenomene care ne influenţează substanţial planeta, precum şi o seamă de procese îndelungate care nu ne afecteaza în mod direct, dar, în timp, şlefuiesc legile după care este ghidată evoluţia planetară ar rămâne enigme de nedescifrat. Cu toate că ştim deja mare parte din secretele Terrei, această misiune este departe de a se fi încheiat.
Gravitaţia nu este uniformă pe toată suprafaţa Pământului
Se pare că în anumite locuri de pe Pământ, ne putem simţi mai grei decât în altele. Acest fenomen este explicat prin faptul că, în unele regiuni de pe planetă, atracţia gravitaţională acţionează cu o forţă mai mare decât în majoritatea zonelor. Un punct în care gravitaţia se manifestă cu intensitate scăzută se află în vecinătatea coastelor indiene, în timp ce fenomenul atracţiei acţionează mai pronunţat în Oceanul Pacific de Sud. Cauza acestor iregularităţi este momentan necunoscută, de vreme ce nu aspectul suprafeţelor pare să influenţeze aceste reacţii. Ca atare, sateliţii gemeni GRACE, ai NASA, lansaţi în martie 2002, fac măsurători detaliate ale câmpului gravitaţional al Pământului, care vor duce, speră cercetătorii, la descoperiri importante referitoare la gravitaţie şi la sistemele naturale ale Terrei.
Atmosfera evadează
Din cauza energiei termale, unele dintre moleculele aflate la graniţa superioară a atmosferei Pământului îşi măresc viteza de mişcare până la punctul în care pot evada din sfera de influenţă a gravitaţiei terestre. Acest lucru duce la o “scurgere” lentă, dar constantă, a atmosferei în spaţiu. Deoarece hidrogenul nefixat are o greutate moleculară scăzută, el poate prinde viteza necesară unei evadări mai rapide şi se poate scurge în spaţiul cosmic la o rată superioară. Din acest motiv, atmosfera actuală a Pământului se oxidează mai degrabă decât se reduce, consecinţele acestui fapt ţinând de nivelul naturii chimice a vieţii care s-a dezvoltat pe planetă. Atmosfera bogată în oxigen reţine o mare parte din hidrogenul care supravieţuieşte, blocându-l în molecule de apă.
Luna se îndepărtează de Pământ
După 25 de ani de măsurători şi înregistrări de date, a devenit limpede pentru oamenii de ştiinţă că orbita Lunii îşi măreşte încet volumul, iar satelitul natural al Pământului se îndepărtează constant de planeta noastră. În cifre mai exacte, satelitul natural al Terrei se îndepărtează de noi cu o rată de patru centimetri anual. Conform astronomilor, se pare că această tendinţă va persista până atunci când Soarele va deveni o gigantă roşie, peste aproximativ cinci miliarde de ani. În timpul acestei faze solare, atât Pământul, cât şi Luna vor fi afectate de atmosfera aflată în expansiune a stelei şi se vor reapropia. Atunci, Luna va reveni spre Pământ până la limita inferioară a distanţei posibile dintre cele două corpuri, ajungând la o depărtare de 18.470 kilometri, aşa-numita “limită Roche”. Rezultatul final va fi, însă, distrugerea Lunii în fragmente foarte mici care ar urma să alcătuiască, în jurul ecuatorului Terrei, un disc de resturi cu diametrul de aproximativ 37.000 kilometri, asemănător inelelor saturniene.
Sursa: descopera.ro
Citeşte şi: DEZASTRE NATURALE care au îngrozit lumea în 2014
