Din clipă-n clipă, trebuie să-nceapă
ne/aşteptata Clipă a Tăcerii:
cel mai frumos şi lung şi rar spectacol
despre Sublim când Pacea Nicăieri-i
şi când Iubirea celui de aproape
ş-a celui de departe nu-nsemnează
decât un fals în acte şi-n tandreţe,
decât o Amăgire majestoasă…
iar Timpul des şi mult îşi pierde rostul
scrâşnind sub Veşnicia mincinoasă!
Din clipă-n clipă, trebuie să-nceapă
sfârşitul valmei cesteia barbare…!…
E plină sala, dar mulţimea surdă
se-nghesuie, se calcă în picioare
şi vine, vine, vine, încă vine…
cu orice preţ, nimeni vrea să piardă
(din Clipa fascinantă a Tăcerii)
triumful trist al Vieţii pentru Artă
ş-al Morţii pentru Linişte şi Pace
când intră mimii şi încep să „joace”!
