Ce fel de miră!...şi ce fel de mire!...
ce fel de nuntă...(azi!...întru vecie!)...
se desfăşoară şi se înfăşoară:
minună(ţie) şi minună(mie)!
Numai frumos?...ar fi foarte puţină
mirarea ş-admirarea!...ce înaltă
e steaua cestor fluturi împreună,
prin lumea rece şi prin lumea caldă!
Numai atât?...sigur că nu!...se vede
că steaua lor albastră-i şi adâncă!...
nu poate fi altfel...nu, nu, nu poate,
cât stau (în steauă) laolaltă, lângă!
Ce vals şi horă!...mâinilor întinse
spre-mbrăţişare, pururi să le fie
gândul şi visul doar apropiere:
minună(mie) şi minună(ţie)!
