Paşadia şi Pantazi, oameni fini, şampanie, Bordeaux. Gore Pîrgu, român adevărat, descurcăreţ, fără briz-brizuri. Dacă ar fi de-a dreptul, în zilele noastre, l-am vedea la TV, combatând politic la un talk show decadenţa celor de la guvernare, numai pentru a fi inhatat de DNA câteva ore mai târziu. De altfel, de la ecranizarea din 1995, cu greu mai poţi separa imaginea lui Gorică de cea a lui Gheorghe Dinică, cel care şi-a împrumutat prezenţa unei întregi serii de pungaşi, profitori, şnapani şi descurcăreţi.
Ce bea omul? Hai, că nu-i greu
"Se găseau pe atunci, slavă Domnului, şi nu scumpe, vinuri de Bordeaux şi de Bourgogne să fi făcut cinste unui ospăţ regesc. Lui Gorică nu-i erau însă pe plac, el vrea un vin mai uşor, vin indigen, vin de grădină, descoperea el câte unul grozav şi ne căra, prin cine ştie ce fund de mahala, să ne cătrănească cu vreo poşircă mucegăită şi tulbure" - Craii de Curtea Veche, în Opere, ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994, pagina 76.
Şi evident: "se putea spune chiar că mai mult se făcea că bea, umflându-se cu şpriţuri cu sifon, cu sifon albastru".
Cum altfel?
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
