Într-una din zilele săptămânii trecute, mă uitam pe emag.ro, în căutarea unui accesoriu pentru o tabletă. Când, prin meniu, îmi sare în ochi cuvântul Vinotecă. Măi să fie! Dau click şi mă găsesc în faţa unei oferte luxuriante, în principal susţinută de Mega Image/Delhaize, dar şi de la alţi importatori, care s-au dat pe mâna gigantului de vânzări online.
Acuma, pentru un bucureştean, poate părea ciudat, în fond, trebuie să aibă grijă cât lipseşte de acasă, deoarece s-ar putea să găsească un Mega Image în sufragerie la întoarcere, dar pentru ăştia, mai prostuţi, din provincie, Mega Image nu există. Nu că am suferi prea mult din pricina asta.
Un "cadoaş"
Dau de câteva etichete care îmi atrag atenţia, în special nişte cru-uri Beaujolais. Am plecat de la ele şi mi-am făcut un "cadoaş", ca să zic aşa. Înainte de "confirmă comanda", m-am uitat după costurile de transport: 20 de lei, indiferent de cantitate. Foarte frumos. A doua zi, bip, bip, curierul, dă banii, ia marfa. Ajuns acasă deschid cutiile. Nu sunt speciale pentru vin, dar aşa alandala cum stăteau sticlele, erau suficient de bine încotoşmănate în folii, cât să nu răcească sau să se lovească la cap.
Toate 2013
Până acum am încercat cele cinci Beaujolais-uri. Toate 2013. Toate produse chiar de Delhaize, care joacă rolul de negociant-eleveur. Toate cu 12,5% alcool. Deşi aş paria că au variaţii, după simţămintele din corazon, dar nu sunt un alcoolmetru vivant infailibil. Toate costă un pic mai mult sau mai puţin de 25 lei şi, evident, sunt Gamay 100%. Le-am văzut între 80-82 de puncte. Mă bucur totuşi să vă spun că la proba organoleptică nu s-au prezentat chiar la fel, ceea ce e mulţumitor.
În ordinea degustarii
Moulin a Vent 2013. O culoare matură, rubinie, un nas foarte tipic, cu aromatică florală şi dulceag fructată, cu cireşe, vişine, prune, cu un gust surprinzător de vinos, uşor astringent, cu taninuri prezente dar fine, amintind de miezul de nucă.
Saint Amour 2013. Roşu rubiniu mediu. Nas tipic, de intensitate medie, floral, cu violete, cu prune, cireşe, piele şi uşor iodat. Gust cu note de cireşe, ciocolată, afine. O remanenţă medie, uşor picantă.
Julienas 2013. Aici, tuşele florale specifice sunt mai "oprimate". Vinul, deşi absolut ok, are un caracter mai generic, de roşu uşurel, cu arome aşteptate de fructe roşii şi cam atât. Apare o uşoară diluţie, dacă e servit la temperaturi mai joase de 14 grade Celsius.
Cote de Brouilly 2013. Un vin în care "beaujoleitatea" se arată mai discret. Jeleu de căpşune, ierburi. Gust mediul, light, fruity, dar consistent.
Morgon 2013. Singurul din gaşcă ce se poate bea şi la temperatura camerei. Violete, fructe roşii. Ok, mediu, extract mai bun decât fraţii săi, cu picanterii pe final. Pare cel mai serios din serie şi singurul căruia aerarea îi foloseşte uşor.
În concluzie, sunt vinuri decente, băubile, însă fără mari surprize sau aşteptări. Costurile s-au mai redus şi din calitatea sticlelor, etichetelor sau capişoanelor.
Distanţa faţă de nume consacrate din zonă, ca Lapalu, Lapierre sau Domaine Piron, este mare. Le lipseşte fie consistenţa, fie profunzimea celor din urmă. E drept că sunt şi de vreo două ori mai ieftine.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
