* Simbol ruginit al oraşului – timona de la intrarea în Galaţi de pe DN 25 Galaţi-Tecuci *
Şi vara, şi iarna, Galaţiul scârţâie din toate încheieturile. Şi din toate gardurile. Nu sunt multe – doar câteva urâte…, pardon, tipuri.
Intrarea în oraş, dinspre Tecuci (FOTO 1)
Prea multe anotimpuri au trecut peste gardul cu timonă-lângă-timonă-lângă-altă-timonă de la intrarea în oraş. Vă întrebaţi dacă nu îl vede cineva că i se jupoaie vopseaua veche. Evident că nu îl vede nimeni, ce vorbim noi aici?! Când pleacă oficialii la drum, credeţi că lor nu le este silă să se uite de jur împrejur?
Să respirăm (FOTO 2)
E mai simplu – gard viu, boscheţi, ecologie. Şi dacă nu îţi plac – tufele fiind tunse fix după simţul estetic al lucrătorului ADP plecat cu foarfecele în misiune – nu poţi să protestezi prea tare: imediat după ploaie, sunt chiar vesele. Şi nici nu se văd pânzele de păianjeni.
Iată dovada (FOTO 3)
Ce vă spuneam eu? Dacă nu i-aş fi auzit cu urechile mele: „P-ăsta îl facem mai scurt, da?”.
La Botanică (FOTO 4)
Aminteşte cel mai bine de puşcărie. Te aştepţi oricând să vezi pe cineva apărând din spatele gardului de doi metri înălţime care îngrădeşte Grădina Botanică, implorând după ceva chiftele cu umplutură de pile. Mai ştii? Poate au avut trandafirii japonezi vreo tentativă de evadare?
Port cojit (FOTO 5)
De fapt, Port cu gard cojit. Ai zice că dacă suntem oraş la Dunăre avem pretenţii. Facem şi noi un gard interesant, cu valuri, cu vaporaşe, mă rog, imaginaţie fără limite. Da, cum să nu.
Între tramvaie (FOTO 6)
Îl ştiu de când îl instalau prin Micro 40-ul meu de baştină. Nu mi-era foarte simpatic, dar măcar avea găurile necesare ca să te strecori prin ele. Şi de sărit era simplu.
Vintage (FOTO 7)
Unul dintre cele mai frumoase garduri din oraş. Pentru că nu există regulă fără excepţie. Sau era invers? Uite cum o dăm de gard.
