Dacă Galaţiul stă excelent la un anumit capitol, ei bine acesta este „contraste”. Căci numai aici vei putea vedea case istorice, estetic reamenajate, alături de clădiri la fel de istorice, dar urâţite, vopsite în roz şi cu arhitectura distrusă (exemplu: farmacia de pe strada Eroilor).
Numai aici puteţi vedea străzi moderne, reabilitate cu bani europeni, abia date în folosinţă, pe care deja au apărut probleme în carosabil (exemplu: strada Basarabiei).
Numai aici vă puteţi plimba cu autobuze sau microbuze frumoase, aproape noi, dar în care sistemul de aer condiţionat nu funcţionează niciodată (exemplu: transportul public de călători, şi cel de stat şi cel privat).
Iar lista poate continua la nesfârşit, căci contrastele din viaţa Galaţiului pot fi întâlnite la tot pasul.
Cel pe care vi-l propunem astăzi este întâlnit la supermaketul Real. Este locul pe care gălăţeanul îl cunoaşte foarte bine, în special datorită sistemului modern, civilizat, curat de a face cumpărături.
Totul este impecabil, însă numai dacă te limitezi strict la spaţiul supermaketului şi nu faci imprudenţa de a-ţi ridica ochii şi de a privi în jur. Căci dacă vei face asta, vei vedea că lipită de parcarea Real este o fâşie de pământ, către Dunăre, pe care se unduiesc, în bătaia fierbinte a vântului, ciulinii, la un loc cu trestiile şi alte bălării crescute alandala. Devălmăşia de buruieni contrastează puternic şi supărător cu parcarea bine îngrijită a Realului, în care fiecare palmă de verdeaţă este curată, tunsă, plină de floricele şi udată zilnic.
Vorbind despre acest aspect, zilele trecute, cu primarul Galaţiului, Dumitru Nicolae şi reprezentanţii Real, am aflat că fâşia de pământ nu aparţine Realului şi nici Primăriei, ci unei persoane private (de altfel, acest lucru este confirmat şi de plăcuţa amplasată lângă poarta de acces către parcarea supermarketului, pe care scrie „proprietate privată”).
Cum s-ar zice, atât administraţia locală, cât şi vecinul cel modern al bălăriilor nu au nicio obligaţie contractuală sau legală de a tunde peluza vecinului. Cum proprietarului nu îi pasă în mod evident de estetica terenului, problema rămâne nerezolvată.
Sigur, cei de la supermaket ar putea tunde iarba, doar aşa, de dragul clienţilor, ca să nu mai fie agresaţi vizual de ciulinii din zonă. Cum la fel de uşor şi Primăria ar putea trimite echipele de la Ecosal care tund toate firicelele de iarbă din crăpăturile cimentului de prin oraş – doar pe terenul de care facem vorbire s-a folosit chiar mult administraţia locală, având în vedere că pe acolo a fost îngropat canalul colector (parte importantă a lucrărilor ISPA).
Din păcate însă, nimănui nu îi pasă, aşa că bălăriile vor continua să crească, probabil direct proporţional cu gradul de indiferenţă al tuturor celor care ar putea să facă ceva pentru a rezolva problema. Şi, care, din păcate, sunt aşa de mulţi!
