Cursa înarmărilor de după Primul Război Mondial a creat state puternice militar, dar puterea lor economică nu se ridica întotdeauna la nivelul celei militare.
În 1939, Germania nazistă avea o economie puternică, devenită înfloritoare după ieşirea din criză. Era probabil cea mai avansată ţară din punct de vedere militar, cu mai bine de 6.000 de avioane, milioane de soldaţi şi mii de tancuri.
Statele Unite şi-au revenit şi ele din depresiunea economică, recăpătându-şi influenţa pe acest plan. Nu aveau însă aceeaşi anvergură militară şi se aflau într-un oarecare izolare geografică.
Imperiul Britanic mai pierduse din teritorii, Canada şi bună parte din Irlanda câştigându-şi independenţa. Cu toate acestea, era încă foarte extins teritorial şi demografic.
Uniunea Sovietică s-a industrializat rapid, în ciuda prevederilor dezavantajoase ale tratatului de la Brest-Litovsk. Ţara a fost puternic militarizată, sub pretextul unei viitoare agresiuni externe.
Japonia se afla sub dictatură, după anexarea unor părţi din China şi a Manciuriei. Regimul era militar şi imperialist, iar până în 1939 a continuat extinderea teritorială ca urmare a războaielor cu China.
Franţa a fost mai afectată de depresiunea economică, în comparaţie cu alte state. Îşi păstrase coloniile din Pacific şi Indochina şi se axa destul de mult pe partea militară, din pricina temerilor legate de Germania.
Italia devenise un imperiu, ca urmare a acţiunilor din Etiopia şi se ocupa serios de înarmare. Economic vorbind, însă, ţara se afla în impas, abia făcând faţă unor state mai mici, precum Belgia şi Olanda. (Sursa: historia.ro)
