Munţii Apenini străbat Italia de la sud la nord ca o adevărată coloană vertebrală şi i-au atras ca un magnet pe oameni din cele mai vechi timpuri. Păşunile bogate, pădurile şi aerul răcoros din timpul verilor toride au dus la dezvoltarea localităţilor. Aristocraţia prefera locurile retrase pentru petrecerea timpului liber. Mulţimi de castele au fost ridicate până pe cele mai înalte culmi unde se putea duce materiale de construcţie. Rocca Calascio a fost ridicat la 1.460 de metri, în secolul al XV-lea, lucrări mai modeste fiind începute încă de pe la anul 1000.
Seismul din 24 august 2016 a afectat centrul statului peninsular şi a făcut ravagii în localitatea Amatrice, bogată în biserici şi case vechi, ceea ce înseamnă că nu mai fusese zguduită serios de multă vreme. Oamenii au trăit şi mai trăiesc cu convingerea că munţii înseamnă zone de maximă rezistenţă a scoarţei terestre şi că ar fi o bună bază pentru oraşe. Culmea este că piscurile montane apar în zona de contact a plăcilor tectonice, acolo unde cutremurele sunt în floare.
Italia are o tristă istorie la acest capitol. Anul 2009 a fost marcat de seismul ce a devastat aşezarea L῾Aquila, situată şi în zona unui fost lac, ceea ce amplifică distrugerile. A fost asemănător ca intensitate cu cel din 2016.
Orice localitate poate să fie lovită
Oraşul Messina era un port înfloritor la Marea Mediterană, dar nenorocirea s-a abătut asupra regiunii în 1908. Era 28 decembrie, oamenii se gândeau la petrecerea sărbătorilor de sfârşit şi început de an, când a pornit urgia. Au fost peste 70.000 de morţi, unele surse avansând cifre mergând până la 200.000.
Italia se află amplasată pe un teren foarte instabil şi orice localitate poate să fie lovită catastrofal. Placa africană pătrunde lent pe sub cea europeană, doar cu 25 mm pe an, dar este suficient pentru a provoca acumularea de tensiuni ce pot fi eliberate brusc în sudul Italiei, Sicilia şi Malta.
Calabria a fost lovită în 1783 de un şoc ce a luat viaţa a circa 50.000 de persoane. Un alt cutremur, din 1693, a făcut circa 60.000 de victime.
Oraş şters de pe faţa pământului de mai multe ori
Oraşul Napoli pare aşezat deosebit de frumos. Golful linişteşte valurile mării şi este un excelent loc pentru acostarea navelor. Munţii verzi din fundal dau impresia unui loc de basm. Aşa au crezut şi oamenii din vechime. Recoltele bogate şi comerţul i-au atras în această regiune pe colonişti, care n-au putut să mai plece. Iubirea de moşie se dovedeşte a fi greu de înfrânt.
Ziua de 30 iulie 1626 a fost marcată însă de o răbufnire a forţelor din adâncuri şi 60.000 de victime au fost numai la Napoli. Dacă nu erau cutremure, vulcanul Vezuviu intra în acţiune. La 24 august 79 a nimicit trei oraşe romane. Astăzi sunt expuşi gazelor toxice cel puţin 700.000 de italieni.
Italienii, de la oamenii simpli până la conducători, au demonstrat că n-au vrut să înveţe ceva din lecţiile oferite de istorie. Oraşul L῾Aquila a fost şters de pe faţa pământului de mai multe ori. Au fost 3.000 de victime în 1703, dar Papa Clement al XI-lea a decis reconstruirea aşezării. Forţele subterane au lovit din nou în 1786 şi au făcut peste 6.400 de victime. Primul Război Mondial atrăgea toate privirile peninsularilor, dar la 13 ianuarie 1915 s-a produs ruptura de la Avezzano. S-a estimat un număr de victime de până la 32.610 morţi. A fost prăpăd printre locuinţele de tip vechi, ridicate doar pentru a rezista pe verticală, nu şi la forţele de forfecare.
Istoricii antici au scris mult despre manifestările seismice, dar cărţile vechi nu prea mai sunt luate în seamă. Măreaţa Romă a fost lovită în timpul împăratului Claudius de dese cutremure, ce au dărâmat case, iar oamenii se călcau în picioare de spaimă. Istoricul Tacitus a povestit că persoanele neputincioase erau strivite de mulţimile îngrozite. Poporul roman le privea ca pe rele prevestiri şi în anul 52 a izbucnit conflictul dintre armeni şi hiberi, ceea ce va duce la un lung război între romani şi parţi pentru dominaţie în Asia Mică.
Ceea ce s-a întâmplat la Amatrice n-a fost decât un slab avertisment. Creşterea populaţiei în concentrările urbane nu poate să ducă decât la amplificarea numărului de victime. Iar Italia rămâne la mila deplasării plăcilor tectonice.
sursa: historia.ro
