Unghii
Râdeam atunci când auzeam că Maradona nu îşi tăia unghiile de la picioare înaintea vreunui meci. Sau că nu ştiu ce cântăreaţă avea pretenţii să vadă doar culoarea albă în jurul ei, înainte de concert (da, bineînţeles că este vorba de Madonna, dar să pui Madonna lângă Maradona… m-am gândit că rimează şi acesta nu poate să fie un lucru bun).
Cert este însă că avem propriile noastre fixuri, de care putem să nu fim noi conştienţi, atâta timp cât sunt cei di jurul nostru. „Cum? Nu bei un ceai?”, mă întreabă candid C., de câte ori mă vede cu ditamai cănoiul mâzgălit de teină de la ceaiul verde. De ce ceai verde? De ce morcovi la serviciu? De ce nu?
Nou veniţi
„Eu vara nu mai beau cafea”, am decretat de acum vreo două veri, când încă îmi mai permiteam să fiu cool – la aparatul de cafea din hol încă se mai difuza cafea decofeinizată, aşa că îmi injectam mizeria cu E-uri de parcă dădeam peste cap ambrozie şi nectar. Citisem, evident, că vai, cafeaua deshidratează.
Asta nu mă împiedica să fumez, să beau sucuri sau să mănânc mai multe dulciuri decât un copil obez din SUA, mânca-l-ar mama pe el de drăgălaş, sweety, beah.
De vara asta am introdus ceaiul verde în locul cafelei şi pentru că orice fix nou vine cu accesoriile lui, a trebuit să găsesc un recipient în care să îl prepar. V-aţi lămurit că nu poate fi vorba despre cănile mele, care ar mai fi hazul traiului sănătos dacă chiar aş fi o fiinţă respectabilă şi care nu abuzează?! C. are două căni, la naiba, doar nu bea din amândouă odată!
Secta morcovilor
Morcovii. Sunt un capitol la care a cedat multă lume. Vin cu ei curăţaţi, aşa că după ce au râs strâmb timp de două ore, au intrat în secta morcovilor şi alţii.
Ultimă convertită, redactorul-şef, m-a privit mirată: „Elena, de ce mâncăm noi morcovi?”. „De ce nu?”, am zis intrigată, pentru că între timp motivul „ca să mă las de fumat” era demult-de-vreo-dou-trei-luni apus.
Mai simplu de atât nu se poate: se ronţăie morcovi pentru ca să nu se ronţăie altceva. Pont: dacă vă lăsaţi de ţigări vă îngrăşaţi şi dacă doar respiraţi! Avantajele… mă rog! Dar kilogramele sunt o certitudine!
O privire scumpă
„Mai rezişti?”, m-a întrebat recent un cap pătrat, curios pesemne dacă lăsatul de fumat şi traiul sănătos nespecific (vai, cât este de scârbos, nu sfătuiesc pe nimeni! Nimic nu poate înlocui chimicalele minunate, zahărul, fumatul şi cafeaua cu scorţişoară (viaţa în sănătate este ca existenţa lui Oliver Twist în rolul fetiţei cu chibrituri), nu m-au uscat de puteri. Nu am mai răspuns, privirea mea superioară făcea cât o mie de cuvinte. Parcă am de ales!, mi-am zis.
Crede cineva că m-am lăsat de fumat din motivele binecunoscute – plămâni, sterilitate, pozele de pe pachete? Nici gând! Mi-era groază că mi se usca tenul şi put. Şi acum consider că gestul de a fuma este unul dintre cele mai sexy din univers, iar fumul nu mă deranjează neam. Vreau însă să arăt ca o mumie la 30 de ani? Vezi să nu.
Shirley style
Dacă nu le am, sunt ca antitalentul acvatic fără colac de salvare. Fixurile sunt baza, restul imaginaţiei şi al existenţei mele având roluri precise, dar parcă nu atât de clare. Sunt lucruri pe care însă le uit, pentru că odată cu noile fixuri ştiu că am cedat unele vechi.
„Eşecurile sunt la fel de importante ca şi succesele”, decreta Shirley McClaine într-un film pe care l-am văzut într-o joi dimineaţă (este un alt fix – ador joia dimineaţă, aerul şi lumea sunt proaspete, oamenii sunt atât de preocupaţi încât nu îşi dau seama că trăiesc, este o bucurie doar să respiri şi să vezi).
Recent, eşecurile mi-au fost chiar mai importante decât succesele, maldărul de morcovi şi cănile murdărite de teină îmi sunt martori. Sănătate şi alta nu, W T F !
Un posibil comentariu la fotografie: Morcovul… cea mai buna varianta pentru a renunţa la fumat!
