E dulce cucuta?... nu ştiu!.../ otrăvuri sunt verzi şi uscate şi negre şi albe!... târziu,/ mă duc să-l întreb pe Socrate!... dar cred că mai bine-ar fi fost/ să gust şi să aflu cum este, să văd dacă are vreun rost/ misterul acestor aceste...!... acestor acestea le-a dat/ cam tot…
Moto: „Limba română este patria mea” (Nichita Stănescu) Nimic nu poate fi mai trist/ decât un sfânt plecat departe, nimic nu poate fi mai sfânt/ decât un trist suit în carte... nimic nu poate fi mai dor/ decât un blând lângă fântână când scoate apă pentru cei/ care vorbesc limba…
Strânge ograda şi o duce în grădină să se încarce cu aromă şi parfum... apoi, se uită peste dealuri şi zăpodii, poate se vede dinspre-acolo doamna Dum! N-a mai văzut-o casa lui de-o săptămână, de când s-a dus ca să înceapă-ncoace luni... este frumoasă doamna asta, şi înaltă până la…
Cred c-a trecut... încă-i mai simt sărutul, încă mai gust din veşnicia sa, nu-mi pare rău că n-a rămas la mine, e-a tuturor... ea nu-i numai a mea! Cred c-a trecut... nu ştiu unde se duce-n rochia-i lungă, fără de sfârşit, încă-i mai simt eternitatea mică... suflet şi trup de…

Situaţie de urgenţă (cod stacojiu)

Scris de Marți, 18 Iunie 2013

aseară, mi-a scris maria.../ doamne, ce frumos mi-a scris!... am citit încet şi singur.../ şi-am ţinut geamul deschis, poate intră luna-n casă/ ca să-mi spună până când mai aştept şi car o cruce/ de la cer până-n pământ... ştiu că numai luna asta/ poate, zilnic, să ajungă tocmai unde stă…

Situaţie de urgenţă (cod liliachiu)

Scris de Luni, 17 Iunie 2013

greşeli fundamentale?! răni adânci?!... (plătesc şi tac, nu caut mântuire)... port ghete scâlciate?! merg pe brânci?!... demult, am spart un geam la monastire şi am intrat aiurea, şi-am furat icoane, lumânări, agheasmă, cele mai sfinte substantive... blestemat să fiu, dacă la crâşma "7(apte) stele" nu dau (pomană) vodcă, vin pelin,…
Vând cioburi de viaţă la preţ de nimic... (mă ucide această avere)... fiecare atârnă curat în cârlig şi unic din punct de vedere!   Fiecare e plin de frumos şi de rost şi poartă trecutu-n lucire... trecutul de când cât pe ce să fi fost tuturor poeziilor mire!   N-aveţi…

O plimbare printre vii (despre mâncare)

Scris de Vineri, 14 Iunie 2013

Şi tot mănânc, şi tot mănânc eternitate... plătesc tribut, cu viaţa, cestei lăcomii... şi uite-aşa mă-ndepărtez de prima moarte şi merg spre-a doua, să mă satur, printre vii!   Nu mă opresc, nu vreau să supăr depărtarea, doar şchiopătez şi mă întreb, din când în când: dacă iau prima şi…
Citesc şi-aud şi văd...ajunge?...ori n-ajunge?... dacă ajunge, mulţumesc, vino şi tu!... dacă n-ajunge, vino, totuşi, fără milă, dă înainte, înapoi...şi spune nu!   Te rog să iei şi filarmonica la tine... (eu, unde sunt, n-am nici o mierlă, nici un tei, n-am nici o şansă, nici o floare, nici un…
Sigur că da...acum, alunecade cu tot cu steauă, mâna-i se des/tinde, iar pasărea Poesis cântă-i lira şi-l înveleşte-ncet, fără cuvinte!   Sigur că da...acum, s-adună toate sub semnul greu şi straşnic al tăcerii, şi-l vor, şi-l roagă negreşit, şi-l udă cu lacrimi goale, false şi puzderii!   Sigur că da...a…
Dacă te duci la Cer să ceri/ formule, fapte şi păreri despre Pământ, nu întreba/ cine-a mâncat Lumina mea, nu întreba cine-a zvârlit/ atâta Eu în Infinit, cine-a născut şi a lăsat (de capul lui) Em/Ce/Pătrat să zic-aşa, universând:/ "sânt cel ce sânt, sânt cel ce sânt, Eu hotărăsc, voi…
Văd pe stradă şi mă doare/ o căţea cu trei picioare... uite-o, merge...lumea vede/ cum se ţine de perete şi s-opreşte şi se-ndoaie.../ au călcat-o trei tramvaie când căta s-aducă oase/ pentru fiicele frumoase, pentru fiii ţintă-n frunte.../ toţi cu zilele mărunte, toţi şi toate fără şanse.../ numai dacă vrea…
Nu ştiu de ce am uitat să-ţi spun bună dimineaţa, doamnă aripă de flutur fără flutur... cred că eram ocupat cu pregătirile de plecare tocmai acolo, unde vreau să-mi scutur toate păcatele de la gât în sus şi în jos, poate reuşesc să mă satur şi eu de atâta frumos…

O lecţie de citire (poveste de dragoste)

Scris de Vineri, 07 Iunie 2013

Moto: "ce negură se lasă de-acum înspre atunci.../ sunt iarbă până unde a ostenit lumina!" (Iolanda Cremene) Marie, mă duc în tavernă şi stau cu beţivii la masă... citesc poezii despre mama... şi mama e cea mai frumoasă! Marie, mă duc până unde începe mirarea şi roata... beţiv îmi plâng...…
Ochii mei... doi preoţi singuri în altarul trist al poeziei... şi cântând în sus oda dezlegării marilor păcate pentru mântuirea celor care nu-s încă zei de treflă ai deşertăciunii, încă sclavi daţi hrană morilor de vânt... nu ştiu dac-aude cel care nu vede cum nici în biserici taine nu mai…

Am să mă duc la tine (fugă din timp)

Scris de Miercuri, 05 Iunie 2013

Am să mă duc la tine mâine dimineaţă, ori chiar în seara asta am să mă duc... şi chiar acum încep să-mi şterg toate urmele şi să cobor fără glorie de pe rug!... Am să mă duc la tine după ce cobor şi după ce voi recunoaşte că sunt învins...…

Nişte mâini (despre nişte mâini)

Scris de Marți, 04 Iunie 2013

Frumoase, fantomatice şi lungi, cu dinadins şi dor să mă cuprindă, aşa, să nu-mi ajungă niciodată... lacom naiv şi simplu crai de ghindă! Fiindc-am smuls iubirii şi am pus idei pătrate în cutii rotunde, am dat cu vânt mereu în timpul morii care sfărâmă tot şi mă ascunde! Şi-am schingiuit…
Moto: "!nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,              plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui!"                                        (Cezar Ivănescu - Dorul de Moldova)   în moldova poeziei/ ziua-i cât o săptămână mor poeţii în picioare/ sprijinindu-se de lună noaptea doare ca o rană/ visul prinţului levant…

Pastel cu viteza cartuşului chior (flagrant)

Scris de Sâmbătă, 01 Iunie 2013

Moto: "era odată ca niciodată/              şi avea mâinile murdare de pâine"                                             (anonim folk)   Vreau să sufăr şi eu...şi mă duc să ascult urlet simplu, de lup singuratic şi mult şi flămând şi lovit de un om vânător, chiar în ochi, cu viteza cartuşului chior!   Mi se…
Toată lumea îmi spune la mulţi ani, ca şi cum toată lumea ştie că sunt foarte puţini... unora nu le răspund, altora le răspund şi îi admir fiindcă au plâns pe coroana de spini! Zic unii: dă-te mai încolo! alţii: dă-te mai încoace!... ce oameni simpatici, toţi fără cusur!... unii…

Elegie pe Scara Oschi (şi retur)

Scris de Joi, 30 Mai 2013

Sunt pe o scară, undeva...şi cred că urc...un fel de frică încearcă să mă ţină-n loc, să mă întoarcă şi să-mi zică: ajută-te, nu mai visa, nu mai spera în haimanale, cunoaşte-te măcar un pic, dă foc nemerniciei tale! Desigur, mă opresc un strop...uit de iluzii şi urcare, mă uit…
Trebuie să trec în altă dimensiune!... strig la mine şi mă opresc tocmai când soarele meu răsare-i soarele meu apune şi pământul meu pe lună-i luna mea pe pământ! Nu te opri!...aud vocea mamei plecate în dimensiunea unde toate au destinul asemănător... recunosc, îmi este frică pe înserate, de ne/cunoscutul…
Trebuie să vin şi să mă uit la tine, văd că ai tot ce-mi doresc, şi aştepţi de mult, văd că eşti din ce în ce mai singură, văd şi aud că mai nimic nu mai am de făcut! Trebuie să vin chiar mâine, dimineaţă, după ce dau apă şi…

Iluziadă (despre Nimic)

Scris de Luni, 27 Mai 2013

e greu până la Unu! e greu până la Sine! o fi adevărat? sau mi se pare? cumva, naiv, mă pregătesc de moarte? sau, negreşit, nimic nu-i nou sub soare? nu cred nimic din toate cele spuse? nici nu mai poate Unu despre mine! îmi suflă-n ceafă, strigă printre lacrimi:…
Pagina 67 din 72