După geam (şi după cum urmează)

Scris de Vineri, 11 Octombrie 2013

Şi stai (frumoasă) după geam şi tot priveşti în depărtare... îmi pare că omar khayyam (şi nu numai omar îmi pare) ţi-a scris pe ochi cea mai senină şi cea mai simplă poezie din timpul care stă să vină, să-ţi dea ce nu mai pot eu (ţie) din spaţiul pus…

Bate...şi se va închide! (infinitiv)

Scris de Joi, 10 Octombrie 2013

Când viaţa-i odihna cea repede-a morţii şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii... ce taină mai caut prin spatele porţii? ce sper să mai aflu-n desimile ceţei? ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană, când veci şi real este golul din cană? Bat cer şi pământ...oare cine deschide…

Scrisoare către Lorelei! (departe de bâlci)

Scris de Miercuri, 09 Octombrie 2013

Aici nu-i "acolo", aici nu-i "atunci"... aici, cuvioşii mănâncă porunci, pe frunte-s păduchi şi pe capră-s mojici, balanţa-i de sanchi, ştiutu-i la ghici! Şi trupuri şi suflete-s prinse-n mezat, şi se dă ce nu e şi se ia ce nu-i dat... aici, descântarea-i bolnavă de gâlci, şi mintea şi noima-s…

Nici măcar singurătate (numai o dată)

Scris de Marți, 08 Octombrie 2013

Moto: "de plânsul cui ajung cariatide?!... pe ţeava puştii, gloanţele se sting, iar în cutii poştale ruginite, perfect se surpă ultimul paing" (anonim folk) În colţul cu paingi, singurătatea s-a sinucis prin spânzurare... (oooooooo, nici măcar singurătate nu mai am, nu mai are)! Uite-aşa atârnă cu limba scoasă la beţivii…
Stăm în centrul copilăriei, pe marginea drumului care duce unde nu am fost niciodată... (suntem şi mulţi, şi proşti, şi deştepţi, şi mărunţi, şi băieţi pişicheri, şi fete fără pată)... stăm şi (ne) căutăm noduri în papură, şi toţi avem (în palme, pe glezne şi pe frunţi) scrisori de dragoste…
Cu mâinile uscate văd salcâmii cum plâng şi strâng secunde şi vrăbii de pe jos... zici că-s vioare... nu-i aude nimeni din susul strâmb, amarnic, indiferent, vârtos! Vioare multe, singure, lăsate-n vibrarea noastră... (proastă şi rea)... de lutieri sfărmaţi (şi ei) să nu mai îndrăznească să toarne-(n gât şi-n suflet…
Am stat pe cal, cu inimă de piatră, şi-am rătăcit departe, până când era să mor în mijlocul căderii, dar m-am izbit, cu bine, de pământ!... Picioare frânte, răni adânci şi spaimă, aşa, să-mi amintesc, din când în când, că rătăcirea poate fi mortală dacă sunt prost şi calul nu…
pătrat înscris în cerc. cerc în pătrat. nimic în tot. sau invers. n-am aflat. ajung încet. merg pe ipotenuză. secanta la tangentă nu mă scuză. renunţ la eu. nu mai sunt eu... de mult. sunt surd la tu. nu pot să mai ascult cum stai cu eu(l) liniştit la soare.…
Dacă mai vrei să înţelegi/ cum se sfârşeşte şi cum cade, vino încoace, nu-i târziu.../ dar e frumos!... ne/numărate ne/dumeriri stau mărturie/ (din răsărit până-n apus) la cum să fii pe astă scară:/ drept, ascuţit, scalen, obtuz... la cum să urci, dacă urcare/ nădăjduieşti şi crezi că poţi când ştii…

Ca o lance vine spre mine (ultimul cuvânt)

Scris de Marți, 01 Octombrie 2013

Uite, ca o lance vine, ca o lance vine spre mine, ca o lance aruncată de Dumnezeu... (nu mă poate ocoli, n-o pot evita)... vai de oasele sufletului meu! Se apropie, o aud zbârnâind, şi o aud zbârnâind, însă n-o văd cum arată... (o ştiu din cărţi cu poveşti şi…
Dau rochii de mireasă, dau ieftin, mai nimic vă costă slăbiciunea splendorii pentru care aţi plâns în dorul lelei şi aţi murit în frig şi aţi mâncat iluzii-nainte de culcare! Sunt rochii cu beteală, cu stele, cu lipici, croite pe conturul sabinelor antice, sunt rochii după care ar căuta furnici…
Şi ce mai răz/bat clopotele catedralei de alături (un câine latră la eternitate)... se sfârşeşte ultima noapte de dragoste, plecarea umblă cu mâinile dezlegate!...   Dorm singur, visez singur...se face că numai tu vii şi sfinţeşti catedrala de alături... şi cu lacrimile tale a tot iertătoare mături păcatele, pe toate…

Uite! (doi oameni)

Scris de Vineri, 27 Septembrie 2013

Uite: văd un om fără picioare.../ stă şi tace într-un cărucior... lângă el, pe bancă, o femeie/ naltă stă picior peste picior! Uite: omul ăsta nici nu cere.../ nici nu am să-i dau măcar un leu... cer femeii să mă împrumute,/ până mâine, pentru omul meu! Uite: bate vântul, văd…

Sub steauă şi sub regret (fără pată)

Scris de Joi, 26 Septembrie 2013

Stau sub steauă şi-mi cad...(printre gânduri ascunse) din salcâmi şi din tei, niagare de frunze... cele gânduri că ea...(frumuseţe bizară)... mâine-ncepe încet şi mereu să mă doară despre cum a căzut...(mică, sfântă, sfărmată)... însă nu a murit, n-a murit niciodată!   O mai văd şi acum...pe-o subţire înaltă de salcâm…
Maică-ta mă întreabă despre tine... (cu mare tăcere uitându-se în ochii mei)... şi dacă s-a suit bruma pe casă, şi dacă au coborât păsările şi frunzele din tei! Se opreşte puţin (să-şi tragă sufletul)... şi cu aceeaşi mare tăcere mă întreabă din nou dacă mai ai nişte dulceaţă de cireşe…

Porunca a şasea (material didactic)

Scris de Marți, 24 Septembrie 2013

Nu mă ucide!...niciodată n-am învăţat că am să mor, să fiu material didactic în nu ştiu ce laborator, n-am învăţat să fiu păsare sau pasăre în cuib de lut, unde stă viaţa la căldură şi moartea stă la început, n-am învăţat cu cine doarme, cu ce se mâncă dalai lama,…

Natură moartă (şi o re/dare în bobi)

Scris de Luni, 23 Septembrie 2013

Moto: "vino până la mine, vino să vezi că nu mai vine nimeni să se înfrupte din livada mea... am să pledez vinovat: locuiesc într-o pasăre cu picioarele rupte" (Iolanda Cremene) Frumoasă doamnă, te-am văzut: dădeai în bobi pe buturugă... picau doar bobi însoţitori: unul - regină... altul - slugă!…
Un greiere dormind sub crizanteme, sătul de cântec, dus în somn uşor, o mamă rătăcind, o rândunică rămasă fără pui şi fără zbor...!... Un cal (trap-trap) spre "nicăurea" trece... (îi mulţumesc poetului Ion fiindcă a ajuns în ghilimele şi "potoleşte" nervi de avion!)... Trece (trap-trap)... şi călăreţul bate (cu ghioaga)…
Dacă "acum" va fi tocmai atunci, când răsfoiesc o carte cu porunci... dacă "atunci" tocmai a fost acum, când sunt vasal desenelor de fum... rămân pe cale, rătăcesc şi zic: sunt cel ce sunt, adică sunt nimic! Şi dacă poţi şi vrei să vii să vezi cum desenez cuvinte pe…

Două (şi foarte frumoase)

Scris de Joi, 19 Septembrie 2013

Moto: "tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc... tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal... şi mai demult, tot mai demult/ mă pregătesc de început: erai pe unde nici n-ai fost...ştiu toată moartea pe de rost" (Iolanda Cremene) Nu ştim nimic despre…
Şi chiar îmi luasem gândul de la ea... chiar mă bucuram că dispăruse, chiar începusem să nu mai scriu cereri de vis şi versuri n-ape duse! Şi chiar ziceam că sunt foarte fericit... chiar prea fericit şi prea uşor, aşa, ca într-un paradis inutil, unde nu există nici un îngerivor!…
Moto: „statuile coboară de pe soclu şi bat la uşa noastră, desperate… noi le privim, apatici, prin monoclu, plângându-şi lunga lor singurătate” (anonim folk) Stai mai încet şi dă-te mai încolo... vreau să te văd cum te-am visat, să nu mi se pară că te grăbeşti şi că am ajuns…

O femeie după gratii (pastel de toamnă)

Scris de Luni, 16 Septembrie 2013

Moto:  "se surpă dorul... marginile lumii             (menghine reci) s-apropie de mine...             iar vine toamna, iarăşi mor salcâmii,             dar panta rhei tot panta rhei rămâne"                                         (Iolanda Cremene)   Doi ochi după geamul cu gratii... există, există, există şi râd şi se uită la mine: panteră frumoasă şi…
Întâi, o aude...(nu-i gata s-o vadă, n-o ştie, aşteaptă, mai are)... i-adâncă şi-i naltă... grădină-i, pârloagă-i, himeră-i, departe-i, aproape-i secunda în care se suie-n lumină şi-ncepe să plângă?! O vede, o soarbe... (începe să-i afle izvorul, vărsarea, sfârşitul)... şi-ntreabă: ai fost la-nceput? şi eu sunt la-nceputul (de alt fel) al…
Pagina 64 din 72