Încet, fără nici un fel de grabă, nu cumva să mă simtă cobea cea neagră, nu cumva să se prindă că cineva-i pregăteşte prima moarte la rădăcina salcâmului, scot săgeata din tolbă, o mângâi cu ochii şi cu degetul, o rog foarte mult să nu treacă pe lângă mirare, fiindcă aceasta, după cum zic ornitologii, cârâie tocmai din vremea lui Mihai Viteazul…îmi fac semnul crucii, aşez săgeata în arc şi încep să-l întind ucigaş între mine şi soare, spre…dar simt o a ...

Eminescu trebuie văzut aşa cum este, nu cum credem noi că trebuia să fi fost. Unii şi-au făcut un idol din personalitatea sa. Alţii l-au blamat, l-au înjurat, l-au destrămat în public. Unii îi ocolesc poezia. Alţii nici n-au auzit de el. Unii deştepţi propun scoaterea operei sale din orice studiu. Alţii cer sanctificarea sa. Desigur, fiecare este liber să se exprime, să-şi satisfacă şi să-şi întreţină cum vrea pofta şi gustul pentru arta literară. Desigur, s-a spus de ...

Negreşit, niciodată nu a fost altfel: cu cât se apropie mai mult funia de par, cu atât mai mult creşte şi se instalează convingerea că aproape toate visurile şi nădejdile rămân doar proiecte. Şi cred că-i foarte bine aşa. Dacă totul, peste noapte, ar deveni realitate, oare ce pupăza aş mai avea de făcut? Fireşte, cu cât cantitatea de imprevizibil este mai mare, cu atât mai mult uit că sunt supus deşertăciunii, aleatoriului universal pus pe şotii, demiurgului cel rău (c ...

Atunci, aşezată între mine şi soare, mirarea cu pene îmi pare enormă. E o mirare cu pene negre. Această mirare stă tocmai pe vârful salcâmului uriaş din grădina lui bădia Iancu Cujbă. Stă pe o creangă subţire ca vântul care bate cătinel şi o leagănă supt privirile mele lacome de orgoliu şi moarte. Stă şi croncăneşte elegant, sacadat, indiferent, sigur şi mult, spre apus. Spre apusul meu, nu al ei. Că ea, din câte mi-a povestit mama, nu are apus. Nu are nici răsări ...

Auzisem de la cei mai mari şi mai deştepţi şi mai daţi în 3,14 (cum zice Nichita, antrenorul de îngeri) că n-am ce căuta pe planeta asta (vai de cucurigu ei!) dacă nu-l citesc pe Edgar Allan Poe. Desigur, i-am ascultat pe aceşti modeşti inteligenţi şi, astfel, am intrat în macabrul şi în goticul şi în horrorul şi în disperarea celui care mi-a marcat adolescenţa şi sufletul, mai ales cu "Annabel Lee", "Corbul" şi "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Abia după această marc ...

Domnul Jerry de pe strada Culturii e formidabil? sigur că da! oare de unde a scos nucile, când domnul informatician i le-a luat pe toate din birou? le-o fi având pitite pe undeva, departe de privirea omenească, să le folosească în caz de criză? altfel nu se poate explica, nu? sărmănelul, în loc să le mănânce, le-a folosit ca şi pe celelalte! numai le-a cărat până la uşă, s-a chinuit să le scoată, a muncit cu frica în sân, şi tot peste zadarnic a nimerit! şi doar avea la ...

Sigur că da! vede alte două nuci la marginea de jos a uşii, pe dinăuntru! şi nici urmă de ronţăială! şi nici vorbă de altfel de gunoaie! hărnicuţul Jerry lucrează curat, mai curat decât oamenii administraţiei publice locale! mai curat şi cu o inteligenţă ieşită din comun!...Domnul Petrică Bostan chiar se cruceşte! cum s-o fi suit şoarecele într-o cană aşa de înaltă? că-i greu de ajuns pe masă, d-apoi în cană, nu? şi de ce nu a luat şi zahăr? de ce a luat numai ...

Carevasăzică, Jerry de pe strada Culturii nu se lasă! informaticianul n-are decât să se mire şi chiar să-şi dorească să-l zărească pe micuţul muncitor! n-a văzut în tot oraşul atâta încrâncenare, atâta zor, atâta muncă!...În oraş nu a văzut decât lene şi lăcomie şi opulenţă şi zgomot în frunte cu cei de pe capră! în oraş nu a văzut decât dezmăţ şi răutate, flegme şi muci, cutii şi pocnitori, ambalaje şi oase, coji de cartofi şi câini care excremente ...

Sigur că da! uite, sunt două nuci la marginea de jos a uşii, exact în acelaşi loc, dar nici urmă de şoarece! ăsta încape pe sub uşă, dar nucile nici într-un caz nu pot încăpea! atunci, ce-o fi în mintea lui, a acestui rozător aş de străduitor? dacă vede că nu poate scoate nucile prin spaţiul atât de îngust, de ce nu renunţă?... Oricum, este de admirat pentru insistenţă, chiar este de aplaudat pentru meticulozitate, pentru grija de a-şi face provizii, este un şoarece ...

Una câte una, două câte două, multe câte multe... cad nucile în ograda Agenţiei de Informatică Feroviară, agenţie aflată pe strada Culturii din Galaţi. Nucu-i uriaş. Sprijină Cerul cu crengile, nu cumva să cadă (şi ăsta) pe Pământ. Desigur, aceste fructe misterioase (nu ştii ce găseşti în ele) cad nu numai vizual, ci şi auditiv... poc! poc!... una câte una, două câte două... şi Petrică Bostan trece pe sub copacul uriaş şi le adună! le adună una câte una, două ...