A fost odată un sărac mare. Mare tare. Nici un sărac (dintre toţi săracii lumii) nu mai era ca el. Desigur, se înţelege bine, lumea acestui sărac era foarte mică. Mică tare. Nici o lume (dintre toate lumile lumii) nu mai era ca ea. Această lume, unde a fost odată un sărac mare, avea şi un împărat. Un împărat mic. Mic tare. Nici un împărat (dintre toţi împăraţii celorlalte lumi) nu era mai mic decât el. Acest sărac mare tare se înţelegea în toate treburile cu împăra ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto: "Unul câte unul, trec atâtea vise.../ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit.../ vine răzbunarea păsării ucise,/ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit!" (Iolanda Cremene) (!) bună să-ţi fie duminica, doamnă,/ acolo, departe de mine –aici e aproape, da-i foarte târziu,/ e care pe care şi cine pe cine,şi totu-i vândut, jefuit, totu-i dat/ pe arginţi, pe neant, pe otravă,aici nu mai sunt nici duminici şi nu-s/ ...

Demult, sora mea, Dimineaţa, a trecut de amiază. A trecut aşa, fără să mai spună cuiva, fără să se laude, fără să ceară ceva la schimb sau drept plată şi răsplată pentru această izbândă. A trecut de amiază, dar nu-şi numără dimineţile niciodată. Şi numai eu pot să-i spun, dacă vreau, cât de mult şi cum îmi pasă despre singurătatea şi vorba ei curată. Numai eu ştiu de ce şi de unde vine această sfântă curăţenie şi singurătate. Numai eu ştiu că nu s- ...

Tocmai atunci... stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Nimic. Stau sub trandafir şi mi se pare că (mă) gândesc la Tot. Sub trandafirul sălbatic. Sălbatic, dar blând. Mai blând ca un om sălbatic. Mai blând ca un om domestic. Trandafirul stă la marginea pădurii. Pădurea stă la marginea satului. Satul stă la marginea drumului şi tace. Drumul stă la marginea cărării şi merge. Cărarea stă la marginea ne/mărginirii şi a/duce încolo şi încoace. Cărarea care ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) cu ochi duşi drept la marginea luminii,/ cu palmă-ntinsă-n rugă şi neant, stă şi cerşeşte într-un colţ de stradă/ –  un colţ oricare: cesta, celălalt (!) (!) nu vrea s-audă şi nu vrea să vadă/ cum se adună-n şapcă mai nimic – mai mult e-un fel de lungă aşteptare:/ dai-iad, rod-dor, sud-dus, zigzag-zagzig (!) (!) mai mult e-un fel de pândă a răbdării/ c-a fost să fie dat foarte uşor – şi-ntreg, şi ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" Motto: "nimic nu ştiu să spun despre agonia unui fluture"                                                            (Iolanda Cremene) (!) când ceastă suferinţă-i chiar cercarede a muri, îmi pare-o aventurăsă stau cu viaţa toată-n toiul porţii,poate mă vede, poate se îndurăşi-mi lasă trupu-n pace şi-n iubire,şi sufletul n-oglinzi de cele-mi lasă –convexe, simpl ...

Toate-s descuiate, deschise, desferecate... însă nimeni nu se apropie de trecutul timpului prezent, de prezentul timpului trecut... nimeni nu vrea să priceapă că Viaţa-i Unică numai şi numai departe de Urât!... Sigur că da! Cum să priceapă... când fiecare dintre aceştia nu vrea numai o viaţă, nu vrea viaţă unică? Aceştia vor să trăiască de o sută de ori, de o mie de ori... şi de aceea/de asta cred în tot felul de bazaconii cu viaţa de apoi, cu viaţa de după, cu viaţ ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) ce frumoasă-i nedreptatea/ cărăruilor prin grâucând săgeţile cu pene/ vântură văz/duh de Mai,când cicoarea strigă macii/ somnoroşi, la vorbă-n şoaptă,când ies cântecuri din ouă,/ când plecarea intră-n cai (!) (!) cea plecare fără şauă,/ cea plecare fără frâu,fără timp, fără nuiauă,/ fără ţintă, fără loc,cea plecare-n dorul lelei,/ printre volburi, să te chemeşi să te aştepte-n capăt/ răsăr ...

Nu aud nici o bătaie în uşă. Nu aud nici o bătaie în geam. Nu aud nici o bătaie în poartă. Nu aud nici o bătaie nicăieri. Şi, totuşi, mi se pare că mă pândeşte cineva, ceva. Am senzaţia netă că mă caută cineva, ceva, dar nu are curaj să bată, să strige, să intre fără să aud, fără să văd, fără să ştiu, aşa, samavolnic. Şi ce dacă nu văd, nu ştiu, nu aud, nu sunt anunţat? Nu-i bine să deschid totul, chiar dacă mă voi convinge că doar mi s-a părut? Ce ...

Sigur că da! Când am ajuns la apă, nu numai că a izbucnit ca o lumină în întuneric, ori ca un întuneric în lumină, dar s-a şi auzit un fel de plâns care a umplut ograda şi grădina şi văzduhul şi mirarea celor făcători de fântâni! Chiar şi Luna, imediat, s-a făcut plină, uite-aşa, să nu se scalde goală, pentru prima oară, în limpedele triumfător şi răcoros! Şi făcătorii de fântâni au cinstit sfârşitul celei mai frumoase munci din lume, dar şi începutul ape ...