În leagănul de pe picioarele mamei/ am auzit (prima oară) cât de mic sunt!// Sub copacul acela uriaş/ am văzut (a doua oară) cât de mic sunt!// În ochii păsării aceleia ucise/ am văzut (a treia oară) cât de mic sunt!// Lângă strigătul cântat al greierului aceluia/ am auzit (a patra oară) cât de mic sunt!// Citind "la steaua" lui Eminescu/ am văzut (a cincea oară) cât de mic sunt!// Alergând cu cercul prin sângele curcubeului acela/ am văzut (a câta oară) cât de mic sunt!//... În toate acestea şi cu toate acestea/ am văzut şi am auzit (totdeauna)/ cât de vulnerabil şi cât de mic sunt!// Numai în perspectiva morţii mă simt imens şi invulnerabil.../ fiindcă, iată, e târziu, e foarte târziu.../ şi ea nu mai vine.../ i-i frică... şi nu mai vine să mă ia!// Mă lasă aici, în viaţă,/ în această singură viaţă,/ să văd şi să aud cum sunt vulnerabil şi mărunt!//
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" OSÂNDĂ (Vulnerabil şi Mărunt) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
