"Înger, îngerașul meu/ Plicul ăsta nu-i al meu..." - acesta este un sacrilegiu. Cu ajutorul acestui sacrilegiu, ne putem aminti că există îngeri în halat, eroi dotați cu aceeași recuzită textilă și că există păduri fără uscături, dar nu le vedem, din cauza copacilor. Din cauză că acești copaci ne obstrucționează vederea, noi îi tăiem, ca să facem plicuri de hârtie. Cu ajutorul acestor plicuri, noi, pacienții cu har scriitoricesc, întreținem genul epistolar, așa cum este el numit în literatura medicală. Genul epistolar seamănă izbitor cu fuga: pare a fi rușinos, dar e sănătos tun.
După "Micul Paris" și "Mica publicitate", în România a apărut, s-a bucurat și încă se bucură de mare succes "Mica Atenție". Este o expresie cu o semantică specială și un destin pe măsură. Pare de neconceput să mergi la doctor cu mâna goală. E o blasfemie în fază terminală. Un singur personaj și-a permis aroganța de a comite acest sacrilegiu. Numele lui este Bulă. Cu ocazia unui banc de interes public, Bulă a intrat în cabinetul unui dentist, ținându-se de zestrea inghinală:
- Bună ziua! Dom doctor, mă doare măseaua!
- Alexandru Andrieș?!
- Nu, Bulă.
- Și... dacă te doare măseaua, de ce te ții de prostii, cu mâna?!
- Mi-a zis tata, încă din fragedă pruncie, să nu mă duc niciodată la medic cu mâna goală.
Ca să nu creadă poporul internabil că la Spitalul Sf. Pantelimon și în celelalte spitale din țară lucrează doar îngeri ai întunericului, Marcel Ciolacu a încercat un truc retoric, menit a ne ține departe de tentația de a condamna întreg corpul medical: "Să ne aducem aminte, când a venit pandemia, că fiecare dintre noi căutam prin telefon ce medici să ne ajute."
Bravo, nea Marcele, că bine le mai zici, bre! Păi, noi, cetățenii asimptomatici, când găsim un telefon pe stradă, îl luăm, după care ne uităm în spate, în față, în stânga și în dreapta, să vedem dacă, în preajma noastră, se află vun covid, vun Arafat sau vun doctor. Dacă nu există, ne uităm în telefon. Dacă nici acolo nu găsim vreun medic, un înger sanitar sau un erou cu halat, fugim la poliție, ca să ne spună nouă poliția... ce avem noi, aici!?! Și dacă poliția ne spune că ăsta e trafic de organe abilitate, înseamnă că ori noi nu ne dăm seama la băutură, ori plicul ăla nu e bun, ori ni s-a stricat sacrilegiul.
⇒Alte babe care ard, aceeași țară care se piaptănă
*Precizare: Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Conținutul este proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".
