Subiectul Charlie Hebdo, picat ca din cer pentru toţi purtătorii şi conductorii de opinie din România (părerea celor de afară nu m-ar interesa chiar în acest moment, îmi permit o zi de respiro), este greu digerabil, rişti să te îneci cu propria expectoraţie. Habar n-avem în ce grădină zoologică trăieşte animalul intitulat libertate de exprimare, dar îl tot coafăm de vreo 48 de ore (mai abitir pe Facebook), îl gâdilăm sub bărbie şi ne batem cu pumnul în piept că Je Suis aşa şi pe dincolo.
Ca să nu ne înţelegem precum savantul şi liftierul, condamn atrocitatea din buricul marelui Paris şi, pentru că dau cu lopata în branşă de aproape două decenii, îmi asum cu adevărat mesajul Je Suis Charlie. Chiar dacă n-am împărtăşit mereu savoarea unor glume desenate de bieţii caricaturişti cruţaţi de bolile vârstei a treia în favoarea unor Kalaşnikoave hrăpăreţe...
În ţara mea, doar v-am spus că ce-i peste hotare merită antibiotic abia după câteva zile de observare (trăiască antitermicele!), dacă pomeneşti anumite cuvinte, fără să le propteşti vreun epitet, ajungi imediat în faţa CNA-ului, o organizaţie care luptă fix la gioalele libertăţii de exprimare. Nu mai pomenesc CNCD-ul, deoarece, vorba unui prieten care lucrează la o revistă naţională de satiră, ajungi să vezi în poştaş cel mai mare terorist. Îţi aşterne sub ochi o citaţie şi s-a dus naibii cheful de viaţă. Dar, ca să-l pomenesc pe acelaşi amic (n.a. - Marian Turosu, Kamikaze), România a început voios de câteva zile să apere libertatea de exprimare. Dacă nu suferi de gastrită sau ulcer, bolile profesiei, eşti în afara subiectului, n-ai cum să protejezi o specie pe care n-o înţelegi. Libertatea de exprimare e pentru mult norod, din păcate, cam tot ce înseamnă Libertatea pentru femei. Nu costă mult şi poate fi răsfoită între două staţii de troleibuz. O uiţi pe scaun şi aia e, nu-ţi mai trebuie. Prin urmare campania „Je Suis...” înseamnă mai mult decât o simplă solidaritate cu victimele atentatului din 7 ianuarie 2015.
P.S.: A nu se înţelege că libertatea de exprimare e totuna cu imprecaţia sau calomnia. Asta, în caz că se mai trezeşte vreun deştept că nu i s-a tăiat Internetul şi poate să comenteze LIBER.
Citeşte şi: Decât Bugatti, mai bine sărac
