Te salut, Grigore, te salut/ din cealaltă margine de Prut,
te salut şi-ţi spun ce se cuvine:/ să le fie ruşilor ruşine,
ruşilor care vorbesc frumos/ şi mănâncă oameni de pe jos!
Te salut, Grigore, nu te ştiu/ Basarab închis într-un sicriu,
te gândesc şi te visez aproape/ din cealaltă margine de ape,
te citesc, te văd şi te ascult/ Româneşte şi puţin mai mult!
Te salut, Grigore... şi te spun/ mamei care doarme sub alun,
mamei care-a zis că nu-i departe/ niciodată steaua ta din carte,
sfintei Mame care s-a uitat/ toată viaţa dincolo de Hat!
Te salut, Grigore cel viteaz/ şi senin şi blând... a mai rămas
doar să trecem Prutul înc-o dată,/ după Basarabia furată,
s-o luăm Acasă şi să poţi/ scrie în de-a pururi: Suntem Toţi!
