Mi se întâmplă foarte rar să mă blochez şi să nu mai am replică. Poate şi pentru că eram, încă din copilărie, obişnuită să am mereu ultimul cuvânt, poate pentru că viaţa de jurnalist m-a pregătit să am mereu un răspuns. Ei bine, ieri dimineaţă, când tatăl meu, revoltat, mi-a relatat că, în autobuz, cineva împărţea pliante cu realizările unuia dintre candidaţi, şi m-a întrebat, pentru a nu ştiu câta oară în ultimele luni, cu cine voi vota, am constatat, uimită, că nu am un răspuns. Pentru că încă nu ştiu, niciunul dintre candidaţi nu m-a convins, ba chiar unii, către care înclinam, m-au convins între timp că nu-mi merită sufragiul.
M-am născut în Galaţi, cu aproape 40 de ani în urmă. Cu bune şi cu rele, mi-am iubit oraşul întotdeauna. N-am putut să îl fac mai frumos - că nu am veleităţi artistice, nici arhitect n-am ajuns, că nu mi-a plăcut geometria, să mă ierte, îi rog frumos, distinşii mei profesori de matematică (regretata dnă Ioan, doamna Ismailescu, domnul Fetecău şi doamna Istrate) - dar m-am străduit ca măcar să nu îl fac mai urât. N-am aruncat gunoaie pe jos, n-am distrus băncile din parcuri şi din staţiile de autobuz, n-am dat foc coşurilor de gunoi şi nici n-am încercat să sparg becurile de pe stradă, dalele din trotuare sau să rup florile din rondouri. Ba dimpotrivă, am încercat mereu să iau atitudine dacă asta se întâmpla în faţa mea, deşi asta e o chestiune care te pune, mai mereu, în pericol.
Sunt un om care apreciază locul acesta, oamenii din el. Gălăţenii mi-au dovedit, în nenumărate rânduri, că ştiu să fie solidari cu semenii lor aflaţi în suferinţă, că ştiu să ajute, că pot şi vor ca din puţinul lor să dea şi altora: un colţ de pâine, cunoaştere, experienţă, un sfat măcar. Sunt oameni care, din doar o pensie de câteva sute de lei, au venit şi au donat pentru altul, mai amărât decât ei. Sunt oameni care, în timpul lor şi fără vreo recompensă materială, îi pregătesc pe elevii pasionaţi pentru olimpiada de astronomie, de pildă, materie care, nefiind predată independent, ci în cadrul orelor de fizică, nu a fost considerată, oficial, demnă de vreo recompensă. Sunt oameni care aleargă pentru copii bolnavi, pentru alte cauze umanitare, sunt oameni care îşi donează timpul şi priceperea pentru a le pune mâncare pe masă unor copii care altfel poate s-ar culca flămânzi. Şi sunt convinsă că exemplele pot continua, am certitudinea că, deşi fac meseria asta de peste 17 ani, sunt foarte mulţi oameni minunaţi în oraşul nostru pe care n-am avut încă bucuria să-i cunosc. Tuturor oamenilor acestora, celor care mă ştiu, dar şi celor care nu mă cunosc, le scriu acum. Mă adresez celor care sunt de bunăcredinţă şi care vor ca Galaţiul să prospere, iar cetăţenii săi să aibă o viaţă mai bună.
N-o să vă spun cu cine să votaţi duminică, reglementările legale privind comportamentul media în campania electorală mi-o interzic. Nici n-aş putea, cu mâna pe inimă, să fac vreo recomandare, fiindcă nici eu nu m-am hotărât, deocamdată. Dar un lucru pot să spun: indiferent care vă este opinia şi cine sunt preferaţii dumneavoastră, mergeţi la vot! Nu lăsaţi alb votul dumneavoastră, nu daţi posibilitatea nimănui să şi-l însuşească, prin metode, evident, ilegale. Nu votaţi pentru dumnealor candidaţii, ci pentru noi toţi, oamenii de bine ai oraşului acesta, cei care merităm un viitor, chiar în condiţiile în care cei ce ar trebui să ni-l construiască fură, mint şi înşală la tot pasul. Nu-i lăsaţi să decidă pentru dumneavoastră doar pe clienţii de-acum veterani ai partidelor, nu faceţi pasul înapoi, la ofsaid, fără să ştiţi sigur că îl fac şi coechipierii, că s-ar putea să avem cu toţii surprize neplăcute. Nu lăsaţi la voia întâmplării decizia privind viitorul vostru, al copiilor şi nepoţilor voştri. Eu voi merge la vot. Faceţi la fel, ştiu că iubiţi oraşul la fel de mult ca mine!
