Evaluaţi acest articol
(24 voturi)
9 comentarii

Dacă, pentru cei mai mulți dintre noi, izolarea impusă de situația sanitară este un inconvenient, mai mic sau mai mare, dar nu o dramă, există, lângă noi, 545 de oameni care sunt cu adevărat în impas, fiindcă sunt vârstnici și singuri. Către aceștia s-au îndreptat, cu pachete de sprijin, oamenii Direcţiei de Asistenţă Socială a Municipiului Galaţi. Iată, în cele ce urmează, câteva dintre mărturiile lor.  

Cei mai norocoşi dintre noi avem părinţi, bunici, avem familii, avem alături oameni dragi pe care ne putem baza în caz că vom avea nevoie de ajutor. Există, însă, în Galaţi, oameni împovăraţi de ani, de boli şi de nevoi, rămaşi singuri pe lume. Şansa lor de a trece cu bine peste această perioadă o reprezintă Primăria oraşului, prin Direcţia de Asistenţă Sociala a Municipiului Galaţi.

„Sunt bunicii noștri: oameni bătrâni, singuri, unii dintre ei bolnavi, care au nevoie acum de ajutor. Facem tot posibilul să îi sprijinim astfel încât să treacă peste această perioadă dificilă. Primăria a distribuit deja peste 300 de pachete cu alimente și vom continua demersul în zilele ce urmează. În plus, am alocat sume importante pentru achiziția de aparatură medicală și materiale pentru spitale pentru că oamenii, sănătatea și siguranța lor, sunt prioritatea în acest moment”, ne-a declarat primarul Galaţiului, Ionuţ Pucheanu.

Toţi au dorit să se implice

„Activitatea Direcţiei de Asistenţă Socială presupune sprijinul acordat categoriilor de persoane aflate în dificultate, dar trebuie să menţionez că tot colectivul şi-a exprimat intenţia de a veni în sprijinul acestor persoane, dat fiind situaţia de criză provocată de această pandemie. Prin urmare, tot personalul, prin rotaţie, a distribuit aceste ajutoare”, ne-a declarat Nicoleta Harţegan, director executiv la Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Galaţi.

Echipaţi şi protejaţi conform legislaţiei în vigoare – combinezoane, măşti, ochelari, mănuşi – angajaţii Direcţiei de Asistenţă Socială, indiferent de funcţia de conducere sau de execuţie pe care o au, au străbătut oraşul în lung şi-n lat, au bătut uşi, insistând şi aşteptând până când li s-a deschis, şi au oferit ajutoarele celor fără ajutor. Dincolo de măşti şi de ochelarii de protecţie s-au ascuns, adesea, lacrimi adevărate, de emoţie şi de empatie cu toţi cei aflaţi în nevoie. Iată ce ne-au mărturisit câţiva dintre ei.

„Am fost marcată de singurătatea oamenilor”

„Reacțiile beneficiarilor sunt emoționante și diferite, unii ne-au spus cu lacrimi în ochi că nu le-a mai deschis nimeni ușa de multă vreme și că apreciază efortul nostru de a le aduce acasă ajutoarele alimentare.

O experiență emoționantă a fost cu o doamnă foarte în vârstă, care nu se putea deplasa, era cu cadru metalic. Am insistat să bat la ușă cred că preț de zece minute. Se mișca cu greutate şi nu auzea bine, când a deschis și ne-a văzut, a izbucnit în lacrimi spunându-ne că e singură și că nu mai avea ce mânca. Personal am fost marcată de singurătatea oamenilor și de condițiile precare în care trăiesc”, spune Mirela Gugoașă, de profesie economist, care lucrează la Birou Dezvoltare Servicii Sociale, Relații cu Instituțiile de Asistență Socială și ONG.

„De nenumărate ori am avut lacrimi în ochi”

„După o zi în care am bătut la ușa a peste 20 de bunici, am empatizat cu fiecare în parte, le-am simțit teama și neputința, stări pe care le-am luat cu noi acasă. Reacţiile lor sunt sunt diverse. Își arată frustrarea, frica, neputința și revolta. Majoritatea se tem că vor închide ochii singur în casă și nimeni nu va ști nimic despre ei.

În acțiunile de distribuire a pachetelor, bunicii cu greu deschid ușa casei lor fiind cuprinși de teamă. Reușim să trecem de această barieră după ce ne legitimăm și menționam instituția din partea căreia desfășurăm activitatea.

Recunosc faptul că am fost impresionat de o bunică în vârstă de 86 de ani, bolnavă de cancer, a cărei fiică a decedat în urmă cu aproximativ doi ani, tot din cauza acestei boli necruțătoare, iar singura persoană pe care a mai avut-o alături, până în urmă cu şase luni, a fost ginerele ei, care a decedat. Bunica ne-a mulțumit printre lacrimi că i-am bătut la ușă și i-am oferit un sprijin real care să o ajute să treacă de această perioadă, fără să mai părăsească locuința ei, care este mai sigură decât orice altceva în aceste momente.

De nenumărate ori, am avut lacrimi în ochi, și am simțit că această perioadă nu se va sfârși niciodată”, spune Sorin Butnaru, economist la Serviciul Resurse Umane și Salarizare.

„Dumnezeu nu m-a lăsat, mi-a trimis un înger”

„Cea mai emoţionată experienţă pe care am avut-o a fost de la un bătrân de 86 ani, cu probleme de sănătate majore, care, cu lacrimi în ochi şi cu mâinile tremurânde, mi-a spus: Dumnezeu nu m-a lăsat, mi-a trimis un înger. Cu lacrimi în ochi i-am înmânat pachetul cu alimente şi apă şi mi-a spus că o să fie bine.

Suntem, înainte de toate, oameni. Ne marchează fiecare om neajutorat, care ne povesteşte, în câteva minute, experienţele şi trăirile lui. Este greu, avem şi noi părinţi, dar ne bucurăm că putem să ajutăm oameni care nu au pe nimeni”, ne-a mărturisit Liliana Costache, jurist.

„Aducem un strop de lumină în amurg”

„De cele mai multe ori, vârstnicii care ne deschid uşa ne primesc cu uimire şi bucurie. Marea majoritate au lacrimi în ochi, şi ajutorul primit căpăta dimensiuni ce nu pot fi descrise în cuvinte.

În fiecare bătrân care îmi deschide uşa, îmi văd proprii părinţi cu povara anilor, în lacrimile lor văd, uneori, bucuria unui copil care primeşte un dar, speranţa că nu sunt singuri, şi frica de un duşman nevăzut. O bătrânică sprijinită în cadru ne-a spus că a trecut si prin ororile războiului şi nu înţelege de ce Dumnezeu i-a îngăduit să trăiască şi să treacă şi prin asta.

Empatie e cuvântul de ordine în aceste zile. Nu ascund faptul că suntem oameni şi uneori plecam plângând, dar ne bucurăm că putem să aducem un strop de lumină în viețile acestor oameni”, ne-a spus Daniela Fuică, de la Biroul Dezvoltare Servicii Sociale, Relații cu Instituțiile de Asistență Socială și ONG.

„Îmi doresc să putem ajunge la timp la toţi cei aflaţi în nevoie"

"Reacţiile beneficiarilor sunt diverse… o parte ne deschid cu surprindere, dar majoritatea sunt vizibil copleşiţi de emoţie când ne întâmpină. Beneficiarii acestor ajutoare sunt oameni în vârstă, cărora pragul casei nu le-a fost călcat de multă vreme de cineva străin.

Este copleşitor să-i vezi cum îţi mulţumesc cu glas tremurând şi frecându-şi mâinile pentru acest gest de omenie. Nici nu vă daţi seama, dar înseamnă enorm pentru ei! La plecare, toţi ne mulţumesc. Eu, cu părinţi de 65, respectiv 69 de ani, cu afecţiuni medicale precum diabetul, hipertensiunea, şi cunoscând nevoile unor oameni în vârstă, am înţeles cât este de important pentru aceşti oameni ceea ce facem. Ne închid uşa zâmbind. Ştiu şi simt astfel că nu i-am uitat, iar asta ne motivează şi pe noi.

Atunci când suni la interfon sau când baţi la uşa unor astfel de oameni, în primul rând îţi doreşti să ţi se răspundă, pentru că vrei să oferi ajutorul tău cuiva care are mare nevoie de el. Însă, ieri, m-a impresionat o bătrânică de 86 de ani, pe care am găsit-o pe casa scării, vopsind bordura de jos a peretelui. Locuia singură, într-un apartament modest, dar atât de curat. Nu am putut să nu remarcăm că holul era proaspăt văruit... de dumneaei. Pe măsuţa din hol, erau aşezate, pe un ştergar, două pâini şi un pachet de făină. Îşi făcuse provizii, probabil. Ne-a mulţumit de zeci de ori pentru pachetul primit, şi am plecat liniştiţi când ne-a asigurat că o vreme nu va mai ieşi din casă. Da, cred că este marcant pentru toţi colegii mei.

Nu trebuie să ai părinţi ori bunici să simţi un nod în gât la finalul zilei, când te îndrepţi spre casă. Îmi doresc să putem ajunge la timp la toţi cei aflaţi în nevoie. Sunt cu toţii ai noştri, şi au nevoie de noi, acum mai mult ca oricând. Au nevoie să ştie că nu i-am uitat, că ne gândim la ei şi ne-am mobilizat cu toţii pentru asta”, spune Carmen Ilie, consilier la Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Galaţi, compartiment Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului.

O pungă cu alimente, o avere pentru un bătrân

"O pungă cu alimente, o avere pentru un bătrân", era titlul articolului publicat în ediţia de sâmbătă, 28 martie 2020, după prima zi în care Primăria municipiului Galaţi, prin Direcţia de Asistenţă Socială, a început distribuţia pachetelor cu alimente şi apă pentru persoanele fără aparţinători. 

Conform datelor oficiale, pachetele conţin: mazăre, fasole, pate de pasăre, pate de ficat, conserve de carne, paste, roşii cuburi, orez bob mare, morcovi, cartofi albi, ceapă galbenă, ulei de floarea soarelui, mălai, făină, apă plată. 

Distribuţia pachetelor s-a efectuat cu ajutorul maşinilor, în tot municipiul Galaţi: Micro 16, 17, 18, 19, 20, zona de centru, zona Aeroport (Micro 38, 39, 40, 13), Siderurgiştilor, Ţiglina, ne-a explicat directorul Direcţiei de Asistenţă Socială a municipiului Galaţi, Nicoleta Harţegan.

Numere de telefon pentru cei aflaţi în nevoie

Conform datelor oficiale comunicate de Primăria municipiului Galaţi, au fost identificate 545 de persoane fără aparţinători. Identificarea s-a făcut de către reprezentanţii Direcţiei de Asistenţă Socială a municipiului Galaţi, prin contactarea telefonică a preşedinţilor de asociaţii de proprietari/administratori. 

De asemenea, au fost puse la dispoziţia persoanelor fără aparţinători sau aflate în dificultate trei numere de telefon la care acestea pot suna şi semnala problemele cu care se confruntă. Aceste numere de telefon sunt: 0236/307.729; 0236/488/444; 0236/307741. 

„Primăria municipiului Galaţi, prin personalul Direcţiei de Asistenţă Socială, vine sprijinul acestei categorii a persoanelor aflate în situaţii de risc”, ne-a spus Nicoleta Harţegan, directorul Direcţiei de Asistenţă Socială a Municipiului Galaţi.

Foto: Biroul de Presă al Primăriei Galaţi

 

Citit 5091 ori Ultima modificare Joi, 09 Aprilie 2020 19:00

9 comentarii

  • postat de Mirna Joi, 09 Aprilie 2020 13:53 5.13.220.*** Link la comentariu
    0
    0

    Mulți (din societatea aceasta în care trăim) uită că acești oameni pe care astăzi îi numim bătrâni și pe care îi ponegrim sunt aceiași oameni care i-au născut pe părinții noștri, părinți care la rândul lor ne-au dat viață nouă. Deci existăm datorită lor. Dar așa-i cu tineretul acesta(dar nu numai cu tineretul)...e foarte ușor să uiți, dar mai ales e mult mai ușor să ponegrești, în loc să alegi calea/opțiunea mai omenoasă, firească de a fi om(și nu mă refer la partea rea a omului) , ci de a fi bun cu cei din jurul tău, cu cei din societatea în care trăiești. Astăzi este la îndemâna oricui să arunci un scuipat asupra altuia și un astfel de comportament golănesc mai și este lăudat și încurajat de cei din jur. Fiindcă asta se întâmplă cu societatea când stai lângă cel ce înjură, când stai lângă cel ce aruncă cu borduri, astfel tu girându-i comportamentul golănesc ca fiind normal. De asta avem o societate strâmbă, nesănătoasă(și nu fizic).

    Dar așa-i când împarți lumea în români buni și români răi, în românii mei și ceilalți.

    Raportează
  • postat de Mirna Joi, 09 Aprilie 2020 13:33 5.13.220.*** Link la comentariu
    0
    0

    ”În fiecare bătrân care îmi deschide uşa îmi văd propriii părinţi”


    Așa ar trebui să gândească toți, mai ales tinerii care în schimb se comportă golănesc. La noi bătrânii sunt înjurați, jigniți, apostrofați și batjocoriți mai ales de către "tinerii frumoși și liberi și zevzeci".

    Asta-i nația, asta-i specia, asta-i sămânța...Di golan te naști, de golani ești "educat"...normal că golan vei fi.

    Și de aceea ne miră astfel de gesturi firești, de aceea ne miră o astfel de mentalitate/gândire normală, omenească.

    Raportează
  • postat de A rad Luni, 06 Aprilie 2020 13:37 5.13.160.*** Link la comentariu
    8
    7

    Parca este Draqnea care face pomeni . La brat cu preanefericitul Daniel . Doar Iliesku nemuritoru era in stare de asa vrajeli ieftine . Marca psd .

    Raportează
  • postat de Casa de carti Luni, 06 Aprilie 2020 09:30 86.125.62.*** Link la comentariu
    0
    11

    Este emotionant articolul.Da trebuie sprijniniti batranii pentru ca ei sunt parintii si bunicii nostri.

    Raportează
  • postat de cititor zilnic Luni, 06 Aprilie 2020 09:05 89.121.200.*** Link la comentariu
    0
    25

    Cum adica APA e cea mai importanta? Adica apa de la canal pe care o platim atat de scump nu este potabila? Pentru ce cheltuim atatia bani sa ducem apa la batrani? Sa fie apa de la canal gratis macar sa nu o platesca degeaba.

    Raportează
  • postat de cititor zilnic Luni, 06 Aprilie 2020 08:47 89.121.200.*** Link la comentariu
    2
    28

    Foarte frumos dar nu cred ca era necesar sa precizati chiar atat de bine numele si funtia celor care au participat. Se apropie cumva campania electorala?

    Raportează
  • postat de Margareta Penca Luni, 06 Aprilie 2020 08:14 194.105.20.*** Link la comentariu
    4
    13

    Buna ziua .
    Ai scris frumos, cititind iti dau lacrimile. Ce facem cu batranii care nu au apa , au si niste datorii la asociatii si se agata de viata sa mai traiasca si mai sunt si bolnavii si mai sunt inchisi in casa de copii lor sau alte rude cu dementa, care nu se pot deplasa , sau multe alte afectiuni . Ce facem domnul primar de unde le dam apa acestor oameni? Acestia nu sunt bunicii? Sunt cei care vor un ajutor umanitar si acela fiind apa care este cel mai mare gest asa cum ati promis.!?

    Raportează
  • postat de Simpla constatare Luni, 06 Aprilie 2020 07:48 178.138.96.*** Link la comentariu
    9
    16

    Bravo! Doua insitutii publice si-au unit fortele si au reusit cu succes sa aiba si ei o actiune pe care voluntarii de la UVSAR o fac de mai bine de doua saptamani.
    Fara tam tam in presa, fara sa faca valuri, fara capital de imagine.
    E bine ca se misca si Primaria, niciodata nu e prea tarziu.

    Raportează
  • postat de Se stie ... Luni, 06 Aprilie 2020 04:28 77.111.247.*** Link la comentariu
    1
    26

    Stim...atat de mult sunt iubiti cei in varsta incat au fost lasati sa caute aiurea , disperati, masti si manusi prin tot orasul si, dupa ce au gasit (cei care au gasit !!!) au dat pe ele cat nu face , din pensia care, pentru multi dintre ei, nu le ajunge nici pentru alimente de baza si taxe si medicamente...

    Stim...atat de mult sunt iubiti cei in varsta de au fost sechestrati (PRIN LEGE !) in casa, pe durata nedeterminata, lasati prada timp de 22 de ore pe zi (intre 11 si 13 sunt nevoiti sa iasa in puhoaie prin magazine si piete si farmacii ca sa isi procure cele necesare existentei) tuturor aberatiilor care se transmit la televiziuni si care le vor provoca mai mult rau decat coronavirusul in sine ...

    Stim...atat de mult sunt iubiti cei in varsta incat s-a permis si s-a incurajat si s-a propagat si s-a acreditat, atat prin presa cat si la nivel politic cat si prin transmiterea prin viu grai, ideea ca ,, ce mai vor si astia de nu se mai satura de cat au trait pana acum si ne incurca pe NOI, cei care avem drepturi , in mijloacele de transport in comun, in magazine, la medic si oriunde, nu are importanta...in general ?!!!

    Ca sa dai cuiva (din datorie si pentru o motivatie materiala) o sacosa cu mancare este foarte simplu. Problema este cata ura si invidie si vorbe grele se ascund in spatele acelei sacose, indreptate catre cei care o primesc.
    Cred ca nu sunt singura din tara asta care aude toate lucrurile astea prin magazine si pe la piata si prin statiile de autobuz si prin mass media si pe ORIUNDE !

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.