Fiicei poetului Costache Conachi i-a fost dat să joace un rol extrem de important în epoca zămislirii Unirii de la 1859.
Unioniștii smulseseră promisiunea Puterilor Garante că vor accepta ca Moldova și Muntenia să se unească, dacă la testul electoral impus (Divanurile ad-hoc) se va dovedi că aceasta este dorința poporului, nu doar a familiilor boierești. Turciei și aliaților săi (Anglia și Austria) nu le convenea această unire. De aceea, l-au urcat pe tronul de la Iași, cu rangul de caimacam (locțiitor de domn), pe Nicolae Vogoride, soțul Cocuței și slugă credincioasă a Porții Otomane.
Campania electorală a fost extrem de dură. Noul șef al statului a demarat o prigoană sălbatică împotriva unioniștilor: arestări, interzicerea presei, falsificarea listelor electorale, eliberări din funcții etc. Din când în când, acesta primea scrisori secrete de la câteva rude de-ale sale, ajunse în importante demnități la Constantinopol și la Ambasada Turciei de la Londra. Prin ele, caimacamului i se transmiteau sfaturi, dar și ordine despre cum să acționeze ca rezultatul scrutinului să iasă neaparat negativ. Turcii doreau ca Muntenia să devină pașalâc turcesc, iar Moldova, gubernie rusească până la Carpați, cum voia Kutuzov în 1812.
Întruniri ale unioniștilor din ambele principate
Cocuța încerca, din răsputeri, să-și potolească nevrednicul soț. L-a obligat să renunțe la doi miniștri, extrem de violenți, și-a mutat reședința la Țigănești și participa cu regularitate la întrunirile unioniștilor din ambele principate, de la Mânjina, moșia fratelui său vitreg, Costache Negri. Ea îi informa pe participanți despre noile fărădelegi comise de nelegiuitul său soț și prelua sugestiile lor în vederea contracarării separatiștilor. Stafful unionist trimitea numeroase plângeri către Puterile Garante, dar fără rezultat. Primul scrutin a fost câștigat de separatiștii trădătorului Vogoride. Totul părea definitiv pierdut. Dar Cocuța nu putea să accepte un asemenea eșec. În cele din urmă, a găsit scrisorile primite de caimacam, care atestau amestecul grosolan în treburile interne ale Moldovei. Cu rapiditate maximă, probele trădării au fost publicate în "Steaua Dunării" de la Bruxelles, revistă a exilului românesc. Agitație, scandal monstru în toată Europa. Puterile Garante au fost obligate să decidă repetarea scrutinului. De data aceasta, rezultatul a fost excelent. În calea Unirii nu mai exista nicio piedică.
Cocuța și-a sacrificat familia. Traiul alături de trădătorul Vogoride nu mai era posibil, deși aveau împreună trei copii. După câțiva ani, ea s-a căsătorit cu un înalt demnitar italian, căruia i-a dăruit cinci copii. La 41 de ani, s-a îmbolnăvit de malarie, boală incurabilă atunci. Pe patul morții, l-a rugat pe soțul ei să o înmormânteze în pământ românesc, în biserica familiei de la Țigănești (Tecuci).
Merite recunoscute de istorici
Numeroși istorici și iluștri oameni de cultură i-au recunoscut, de-a lungul anilor, meritele. Cităm câteva nume și lucrări: Nicolae Iorga, Ion Brezeanu, Ioan-Aurel Pop, Dumitru Vitcu, Paula Romanescu, Tudor Nedelcea, Gh.N.Munteanu, Cristian Pârvulescu, Dimitrie Sorin Pană, Mihaela Profiriu Mateescu etc.
Există și voci care îi diminuează meritele, citând informații din unele memorii scrise la bătrânețe. Alții afirmă că "nu se știe cine a sustras scrisorile". Nu intrăm în detalii. Argumentele noastre pot fi găsite în cele trei lucrări pe care le-am dedicat eroinei. Sintetizăm opiniile în câteva cuvinte: a) scrisorile nu puteau fi ascunse la Țigănești, pentru că, în timpul campaniei electorale, Cocuța a locuit aproape mereu acolo; b) în dosarul trimis de trei ori la Comisia Națională a Monumentelor de For Public pentru aprobarea bustului eroinei, piesa de rezistență a fost "Motivația istorică", redactată de subsemnatul. Pentru întocmirea acestui document, am utilizat, evident, informațiile din cărțile proprii. Specialiștii care fac parte din Comisie (sculptori și istorici renumiți) nu au operat nicio modificare; c) dacă altcineva ar fi sustras scrisorile, nu s-ar fi prezentat, oare, după înfăptuirea Unirii, la domnitor, pretinzând bani, funcții, menționarea în cărțile de istorie?
Chiar dacă s-ar descoperi un document care ar atesta faptul că scrisorile nu au fost sustrase de Cocuța, meritele ei rămân foarte importante.
A spus că nu ea a sustras scrisorile
De ce îi atribuim eroinei calificativul "din umbră"? Pentru că era de o modestie rară. Nu-i plăcea să i se spună, după întâiul mariaj, că va fi Prima Doamnă a Moldovei. Marele ei vis a fost Unirea. Dar nici după înfăptuirea lui nu-și găsea liniștea. Se temea de judecata primilor trei copii, când vor ajunge la maturitate. Ce urmau să afle ei? Că mama lor s-a aliat cu dușmanii tatălui, care a fost îndepărtat de pe tron și a fost găsit apoi, ca un câine, într-un hotel sordid din București. Ar fi înțeles ei înaltul patriotism al mamei lor? Cu siguranță, nu. De aceea a preferat să se retragă în umbră, iar copiilor să le spună că nu ea a sustras scrisorile incriminante. Posteritatea Cocuței a fost nedreaptă (nu intrăm în detalii).
O rază de lumină s-a ivit la 24 ianuarie 2022, când Fundația Pelin, Protopopiatul Tecuci și subsemnatul au inițiat primul pelerinaj la mormântul eroinei. Participarea ÎPS Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, la toate edițiile de până acum, a transformat ceremonia într-un triumf.
Patriotismul, un concept compromis?
După 1990, noi, românii, am considerat că patriotismul este un concept compromis și am renunțat la el. Eroare colosală! Trei decenii și jumătate de libertate și democrație "originale" și niciun dram de responsabilitate. Dacă i-am fi acordat acestui sentiment fundamental atenția cuvenită, România nu ar mai fi fost năpădită de haos. Nu s-ar mai fi făcut legi care să-i apere pe hoți, nu le-ar fi permis guvernanților să înstrăineze toate resursele materiale, să mărească salariile numai din bani împrumutați, nu și-ar fi luat lumea în cap un sfert din populația țării etc.
Deschideți, dragi români, televizoarele, ferestrele, urnele de vot! Priviți! Absența conștiinței naționale se răzbună născând monștri. Veniți la mormântul eroinei! Din imensa ei dragoste de țară, va suna, poate, mult așteptatul ceas al Redeșteptării Naționale. A cerut cu limbă de moarte să fie adusă în pământ românesc, ca să-și mai salveze încă o dată neamul, râul și ramul.
