V-ați imaginat vreodată că, în viitor, ați avea drept companion un robot? Care, în afară de funcțiile pe care i le puteți programa, în limitele inteligenței cu care este ”dotat”, ar putea să rezoneze cu emoțiile dumneavoastră, să își amintească, să facă legături între diverse trăiri, reacții și emoții și să vă ofere sprijin și soluții... după suflet?
Nu e deloc imposibil, crede un adolescent din Galați, pasionat de informatică și inteligență artificială și care crede că a găsit secretul unei ”memorii” avansate a viitorilor prieteni, de care ne vom lega, poate, siguranța, îngrijirea personală, diverse sarcini sau petrecerea timpului liber.
Alexandru Carp are 16 ani, este din Galați și învață la Liceul Teoretic „Dunărea”. Elev în clasa a IX-a, adolescentul a dezvoltat un concept teoretic original despre modul în care ar trebui să funcționeze inteligența artificială în viitor. Acea inteligență pe care o întâlnim în orice, de la aparatele electrocasnice, la telefonul din buzunar, până la roboții care, încet-încet, înlocuiesc omul în activități tot mai diverse, preluându-i funcțiile.
Conceptul dezvoltat de Alexandru se numește MIS - Memorie Identitară Stratificată (v1.1) și propune o schimbare de perspectivă: AI nu ar trebui să se limiteze la a furniza informații, ci să înțeleagă contextul și relația cu utilizatorul. Mai pe înțelesul nespecialiștilor, inteligența artificială, indiferent de forma pe care o îmbracă, ar putea avea calități ”umane”, nu doar strict analitice.
„AI-ul este într-o dezvoltare continuă, dar nimeni nu vrea să facă o schimbare radicală. Se merge în continuare doar pe ideea de bază de date, iar asta cred că trebuie schimbat”, ne-a spus autorul modelului. El atrage atenția că, pe măsură ce inteligența artificială este folosită tot mai mult, există riscul ca oamenii să primească răspunsuri pe care nu le mai pot înțelege sau în care nu se mai regăsesc. Modelul MIS pornește de la ideea că memoria unui sistem AI ar trebui structurată pe mai multe niveluri, astfel încât reacțiile să fie diferite în funcție de situație.
„Eu vreau ca un robot să fie un instrument care să ajute oamenii, să fie îndrumați, să nu mai simtă că sunt singuri”, explică elevul.
Un pas spre mai multă încredere
Pornind de la ideea că într-un viitor nu foarte îndepărtat, când probabil oamenii vor folosi roboții și inteligența artificială, în general, la o scară și mai largă în viața de zi cu zi, Alexandru susține că modelul descoperit de el ar putea face ca oamenii să capete mai mută încredere în ”prietenii androizi”, odată ce aceștia ar manifesta ”empatie” și ”sentimente”.
”Conceptul este relevant mai ales în zona inteligenței conversaționale și a roboților de companie, tehnologii folosite tot mai mult de tineri. Omul vrea să știe pe mâna cui se lasă și pe cine bagă în casă”, spune autorul, subliniind importanța încrederii și a responsabilității în dezvoltarea AI.
Pentru o eficientizare a relaționării cu inteligența artificială, ”modelul MIS - Memorie Identitară Stratificată (v1.1) propune o structurare a memoriei pe mai multe niveluri: factual (date), emoțional simulat (ponderea informației), identitar (coerență și interpretare) și adaptiv (ajustare în timp).
Astfel, AI poate reacționa diferit în funcție de context, fără a avea conștiință sau sentimente, devenind mai util și mai ușor de înțeles pentru oameni”, detaliază elevul gălățean conceptul despre care recunoaște că trebuie să aibă și niște limitări: „Nu trebuie ignorate relațiile pe care unii oameni ajung să le dezvolte cu AI. De aceea e important să vorbim și despre avantaje, și despre riscuri”, conchide adolescentul gălățean, care și-a publicat deja proiectul pe mai multe platforme de specialitate și care promite că nu se va opri aici.
De spus ar mai fi că modelul MIS v1.1 nu susține ideea de conștiință artificială, ci propune o schimbare de abordare: AI să rămână un sprijin pentru oameni, nu un înlocuitor al relațiilor umane.
