Sunt zile în care sportul își lasă echipamentul de antrenament în vestiar și îmbracă haine de sărbătoare sub lumina amiezii, pentru a-și privi istoria în ochi. O astfel de zi, în care orele s-au scurs cu o emoție aproape palpabilă, a fost cea de vineri, 5 iunie.
Între orele 11:00 și 15:00, scena Teatrului Național de Operă și Operetă „Nae Leonard” a devenit epicentrul respectului, găzduind Gala „Glorii Sportive Gălățene 1976-2026” - eveniment care a transformat o zi obișnuită într-o pagină de istorie vie.
Dincolo de aplauze și lumina reflectoarelor, gala a fost o oglindă curajoasă a realității. Pentru mulți dintre marii campioni, evenimentul a însemnat o reparație morală, venită după ani de tăcere și izolare.
„Este dureros când ești uitat”
Liliana Năstase, regina probelor combinate din anii '90, campioană mondială și europeană în sală, deținătoare a recordurilor naționale la heptatlon și pentatlon, a sintetizat cel mai bine această stare de spirit: „Am fost extrem de fericită când am primit telefonul și am fost invitată. În primul rând, pentru că... fusesem uitată. Este foarte dureros pentru noi, sportivii care ani de zile am fost în centrul atenției publice, să fim lăsați în umbră după ce ne încheiem activitatea de performanță. M-am bucurat enorm să îmi reîntâlnesc foștii colegi și antrenori.”
Mărturia Lilianei a căpătat o greutate și mai mare în ochii celui care i-a ghidat primii pași spre glorie, profesorul Dumitru Văduvoiu. Antrenor la CSM Dunărea și președinte al Asociației Județene de Atletism, reputatul mentor a privit evenimentul cu mândria tatălui spiritual care își vede copiii împliniți: „Am avut marea bucurie să văd astăzi pe scenă două dintre elevele pe care le-am pregătit și care au obținut rezultate de nivel mondial: Liliana Năstase și Daniela Antipov. A fost o festivitate foarte bine realizată. Probabil că mai sunt lucruri de îndreptat, dar este un început excelent.”
„O palmă subtilă pe obrazul autorităților”
Această nostalgie a regăsirii a fost completată de o analiză directă și plină de demnitate a lui Ion Berdilă, o legendă vie a gheții și singurul gălățean care a reprezentat România la o Olimpiadă de iarnă (Lake Placid, 1980). Pentru el, dincolo de bucuria revederii, evenimentul a scos la iveală un adevăr care nu mai putea fi trecut sub tăcere: „Am rămas pur și simplu uimit de numărul mare de valori prezente în sală. Galațiul a avut valori fantastice, dar care au fost complet marginalizate. Această gală a fost mai mult decât binevenită; a fost, în același timp, o palmă subtilă pe obrazul autorităților care ne-au ignorat atâta timp.”
Schimbul de ștafetă, între trecut și viitor
Pe scenă s-au intersectat generații. Lângă titanii sportului au stat tinerii sportivi în activitate de la Oțelul, Arcada sau United Galați.
Mihai Cristian Tâmpeanu, multiplu campion mondial și european de karate tradițional, aflat şi antrenor, a subliniat importanța recunoașterii media pentru noua generație: „Această gală poate fi scânteia de care sportul gălățean are nevoie. Mi-am invitat și elevii în sală și au fost profund mișcați. În ultimii ani, sportul intrase într-o umbră nemeritată, iar premierile de sfârșit de an dispăruseră. Pentru tinerii care vin din urmă, această promovare și atenția publică sunt vitale. Pentru mine, recunoașterea de pe scenă a însemnat încununarea a 30 de ani de muncă. E minunat să știi că ai lăsat ceva în urmă și că ai devenit un model.”
Cum s-a născut proiectul
Evenimentul nu ar fi fost posibil fără încăpățânarea unui grup de inițiativă format din oameni ai sportului, sprijiniți de Camera de Comerț, autoritățile locale și partenerul media „Viața liberă”.
Florin Nini, fondatorul Academiei Phoenix, a vorbit despre efortul titanic din culise: „A fost greu pentru că noi, ca foști sportivi și antrenori, suntem perfecționiști și vrem mereu locul 1. A trebuit să acceptăm că nu putem face totul perfect, dar a ieșit o gală corectă, deschisă și lipsită de limbaj de lemn. Viitorul nu se clădește pe gol, ci pe cărămizile puse de acești campioni. Cei care nu au construit niciodată trebuie să înțeleagă că, uneori, nu pornești de la zero, ci de la minus doi - acolo unde sapi fundația. Aceea este munca titanică.”
Ideea galei a pornit dintr-o simplă discuție stradală, după cum povestește Mihai Cadinoiu, fost campion mondial la popice și membru al grupului de organizare: „Totul a început când m-am întâlnit pe stradă cu marea atletă Fița Lovin. Discutând, ne-am dat seama că Galațiul le datorează acestor oameni un omagiu. Nu vrem să ne oprim aici. Ne dorim ca evenimentul să devină o tradiție.”
Unul dintre pilonii nevăzuți ai organizării a fost Daniela Antipov, medaliată cu bronz la Universiadă, în proba de 800 de metri și actuala șefă a compartimentului Sport din cadrul Direcției Județene pentru Sport și Tineret Galați. Prezentă la datorie cu dublă responsabilitate - de fostă glorie și de organizator -, ea a trăit momentul la intensitate maximă: „Această gală nu este doar despre trecut, ci despre datoria pe care o avem față de copiii care bat astăzi la ușile sălilor de antrenament. Fiecare medalie de pe această scenă a fost cândva doar un vis în ochii unui copil din Galați. Rolul meu de astăzi, dincolo de cel de fost sportiv, este să mă asigur că acești copii nu vor mai fi uitați atunci când luminile rampei se vor stinge. Galațiul are datoria să își protejeze istoria pentru a-și putea construi viitorul.”
Când ecoul aplauzelor devine datorie
Gala „Glorii Sportive Gălățene” nu a fost doar o decernare de premii. A fost o spovedanie publică a unui oraș care a realizat, în al doisprezecelea ceas, că cea mai mare valoare a sa nu stă în clădiri sau în promisiuni, ci în oamenii care au învățat, prin efort supraomenesc, să atingă cerul.
Galațiul are campioni. Galațiul are modele. Rămâne de văzut dacă va ști să le ofere și viitorul pe care îl merită.
