POVESTEA unui gălăţean de cursă lungă. Îngerul copiilor bolnavi poartă uniformă de jandarm (FOTO)
Foto: Foto Mariana Costandache

POVESTEA unui gălăţean de cursă lungă. Îngerul copiilor bolnavi poartă uniformă de jandarm (FOTO)
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)


160 de kilometri însumează distanţa pe care Cristian Onofrei a alergat-o în ultimii doi ani, pentru a-i ajuta pe copiii bolnavi * "Să ajuţi e o bucurie, nu un chin" este deviza gălăţeanului desemnat, pentru campaniile sale umanitare, "Jandarmul de onoare al anului 2016"


Mii de ore de antrenament, 16 acţiuni umanitare pentru ajutorarea copiilor cu boli grave, care au avut nevoie de bani pentru tratamente şi operaţii, aproape un deceniu în slujba cetăţeanului - un singur om. Cristian Onofrei are 33 de ani şi este subofiţer în cadrul Jandarmeriei Galaţi. Pasionat de alergare, devenit performer pe distanţe lungi, a reuşit în ultimii şase ani să se acopere de titluri, dar pasiunea pentru alergare nu şi-a limitat-o la pista tocită de pe stadionul "Dunărea", unde se antrenează zilnic, şi nici la asfaltul crosurilor internaţionale. După ce timp de cinci ani la rând a urcat constant pe podiumul Maratonului Bucureşti (doi ani consecutivi l-a terminat pe prima poziţie), Cristian şi-a schimbat obiectivul finalului de cursă. Ţelul lui nu mai este neapărat să rupă primul panglica liniei de sosire, ci să salveze vieţi. Sau măcar să pună umărul, să dea el startul ajutorării celor chinuiţi de soartă.

14 mai 2014 - începutul


Evenimentele organizate în Grădina Publică, unde zeci de oameni se adună în weekend ca să alerge, au devenit o chestiune obişnuită. Puţini poate ştiu sau îşi mai amintesc că acţiunile care se finalizează cu strângere de fonduri pentru un caz bine stabilit dinainte şi pregătite minuţios chiar şi câte două luni, îşi au originile într-o zi de mai, când 50 de gălăţeni, majoritatea foarte tineri sau chiar copii, s-au adunat ca să alerge pentru Valeriu, un adolescent de 15 ani care avea nevoie de o operaţie urgentă la cap. Unul dintre organizatorii evenimentului, Cristian Onofrei, îşi aminteşte de băiatul căruia, într-un fel, i-a salvat viaţa, ajutat de oamenii care, în timp, au dovedit că aveau să îl urmeze în această misiune.

"Valeriu avea nişte complicaţii pornite de la un accident. Necesita o operaţie la cap pentru a i se extrage un ciob de sticlă, care îi provocase mai multe infecţii în organism. Am zis atunci să încerc, aşa, experimental, să organizez o alergare, că oricum ar fi ieşit mai bine decât dacă, să spunem, aş fi donat eu 50 de lei. Lumea, cunoscându-mă pe mine ca sportiv cu rezultate, a avut încredere şi a venit, a fost receptivă. Au venit cam 50 de persoane, ceea ce a fost bine pentru vremea respectivă. Am strâns 1.400 de lei, bani care au fost cu siguranţă utili. Valeriu s-a operat şi acum este bine", rememorează Cristian Onofrei.

Succesul primei alergări i-a dat suficientă încredere că poate ajuta şi a continuat. Cazul lui Alin Miron, băieţelul diagnosticat cu boala oaselor de sticlă, i-a întărit convingerea că poate fi o primă za importantă într-un lanţ de campanii umanitare de succes, care salvează vieţi. Uneori de unul singur, alteori alături de oameni care s-au oferit benevol să îl sprijine în organizarea evenimentelor, pe care, de regulă, le planifică la un interval de circa două luni. Motivul, unul simplu: "Organizez câte o acţiune cam o dată la două luni, ca să îmi pot organiza cheltuielile pentru fiecare alergare. În jur de 300 de lei cheltuiesc pentru diplome, apă, tricouri, dulciuri, fructe. Lumea mă întreabă de ce nu le fac mai des, dar este un efort şi necesită timp. Dacă cineva vrea să mi se alăture, cu mare drag, dar eu nu vreau să implic pe nimeni. Asta este practic donaţia mea pentru cei pe care îi ajut. Apoi, ce se strânge, ajunge la persoana pe care vrem să o ajutăm în cauza respectivă".

Bucuria, condiţia esenţială pentru a ajuta


Deşi cazurile copiilor chinuiţi de boală pentru care organizează fiecare cros umanitar sunt, în sine, motive de tristeţe şi îngrijorare, nu se poate să ajuţi dacă nu crezi că ceea ce faci e un bine şi că finalitatea va fi una pozitivă. Este crezul jandarmului Cristian Onofrei şi al celor care îl însoţesc în cursele organizate pentru a le aduce un strop de speranţă celor care au nevoie de ajutor.

"Bucuria de a ajuta este foarte mare şi noi practic ne strângem la un eveniment plăcut, în ciuda faptului că de cele mai multe ori vrem să ajutăm cazuri grave. Noi încercăm să ne bucurăm şi să combinăm plăcerea de a alerga şi dorinţa de a ajuta. Când faci un bine, trebuie să fii fericit", mărturiseşte jandarmul-atlet.

Şi totuşi, bucuria nu este întotdeauna suficientă, mai ales când, spune el, vrei ca totul să fie "la vedere". Atunci mai e necesar şi un strop de luciditate şi să ştii când să spui „STOP” şi să te retragi dintr-un demers pe care ai vrea să îl duci până la capăt cu acelaşi scop, ca să ajuţi.

"La fiecare alergare umanitară, banii strânşi se numără pe loc şi se înmânează beneficiarului campaniei. De asta nici nu am vrut să fac vreun ONG sau ceva de genul acesta, care să nu fie la vedere şi să rămână loc de interpretări. Chiar am vrut într-o zi să preiau un caz de la o fundaţie şi nu mi-a plăcut nici răspunsul lor şi nici tonalitatea. Mi s-a zis că dacă vreau să ajut acel caz, să fac eu o acţiune umanitară şi banii să îi virez în contul lor. De unde ştiu eu că acei bani ajung la cel în cauză?"

Când tragedia se împleteşte cu succesul


Una dintre cele mai recente şi mai ample campanii de ajutorare făcute de Cristian Onofrei, în februarie, pentru sprijinirea financiară a unui băieţel bolnav de cancer, i-a lăsat un gust amar. Micuţul, pentru care s-au adunat sute de gălăţeni dornici să întindă o mână de ajutor, s-a stins din cauza cumplitei maladii.

Tragedia a avut loc chiar în momentul în care cel care l-a ajutat, Cristian Onofrei, parcurgea "cursa vieţii", aşa cum îi place să o numească, spre apogeul carierei sale profesionale. La finele lunii martie, când plecase deja în cursa de 300 de kilometri spre Bucureşti, pentru a-şi ridica distincţia "Jandarmul de onoare al anului 2016", militarul gălăţean a aflat cumplita veste a morţii îngeraşului care nu a mai putut lupta cu boala.

"Ca un paradox, acţiunea caritabilă pe care am organizat-o pentru el a fost apogeul campaniilor de până acum, şi din punct de vedere al prezenţei şi al sumei de bani strânse. Ceea ce e mai important însă e faptul că, la aceste cazuri foarte grave, evenimentele pe care le organizez eu constituie o portiţă de început spre alte ajutoare, din alte părţi. Asta mă bucură foarte tare", punctează Cristian Onofrei.

Figura umană a Jandarmeriei


Cariera militară şi pasiunea pentru sport, în speţă pentru atletism, s-au împletit şi au atins apogeul pentru Cristian Onofrei în această primăvară. Coincidenţa de acum mai bine de un deceniu, când s-a obişnuit să facă din alergare un mod de viaţă şi i-a marcat traseul în Jandarmerie, a devenit punctul culminant al unei vieţi dedicate sănătăţii şi celor care au nevoie de ea.

"Eu am început să alerg pentru a fi sănătos, pentru că în armată mă îngrăşasem foarte tare, ajunsesem la peste 90 de kilograme. De atunci nu m-am mai oprit şi am tins spre performanţă, iar asta m-a ajutat şi în carieră. Acum, tocmai acţiunile mele umanitare, prin alergare, mi-au adus titlul de "Jandarmul anului 2016". Simt că am atins apogeul din toate punctele de vedere", ne explică militarul Cristian Onofrei, distins, pe 3 aprilie, cu titlul care se acordă anual, din 2011, celui mai merituos jandarm din ţară.

"Au fost 16 nominalizări, dar au decis ca anul acesta să nu mai acorde titlul tot pentru cei care au avut rezultate profesionale excepţionale, ci pentru cineva care are o activitate excepţională extraprofesională, în slujba comunităţii".

Cristian Onofrei este primul jandarm gălăţean care primeşte această distincţie. Anterior anului 2011, un singur jandarm din Galaţi, Vasile Soare, a mai primit titlul de "Jandarmul anului 2007", pentru meritele deosebite în misiunile internaţionale de menţinere a păcii.

Citit 3822 ori Ultima modificare Marți, 03 Mai 2016 19:05

2 comentarii

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.