Mii de apartamente dispărute din Galaţi | Blocuri pe care era gata-gata să le avem
Foto: Foto: Marius Prisacariu şi arhiva VL

Mii de apartamente dispărute din Galaţi | Blocuri pe care era gata-gata să le avem
Evaluaţi acest articol
(16 voturi)

La numeroasele lucruri pe care Galaţiul era gata-gata să le aibă (gen Parc industrial, Centură ocolitoare, pod peste Dunăre) sau pe care le-a pierdut de-a lungul anilor (clădirea Teatrului de Păpuşi, instituţii şi direcţii deconcentrate), putem contabiliza liniştiţi şi peste 5.000 de apartamente. Nu, nu le-a luat cineva şi a fugit cu ele în spinare. Aceste apartamente chiar au început să se construiască, iar, la un moment dat, lucrările au fost oprite. Adică s-au născut dorinţă şi au murit speranţă. Am ales pentru dumneavoastră doar trei cazuri, pe care vi le prezentăm în ordinea crescătoare a numărului de locuinţe pe care le-ar fi putut avea.

Blocul SIREG de pe Bălcescu

Blocul neterminat de pe strada Nicolae Bălcescu (foto 1), amplasat chiar peste drum de Poşta Centrală, este unul dintre cele mai „bătrâne” imobile neterminate din Galaţi, fiind început înainte de anii ’90 (ai mileniului trecut!). Ca să vă daţi seama cât de veche este această construcţie, să spunem că ea fost „contemporană” cu ruinele de pe locul actualului Vox Center sau cu scheletul neterminat al blocului "Mioriţa", de la intersecţia Gării cu Domnească. Atunci când blocul de pe Bălcescu era deja început, nici blocurile Vega de pe Faleza superioară, nici cele de la Ultimul Leu nu erau terminate, iar scheletul Arenei de box încă era în picioare.

Nu se ştiu prea multe amănunte despre blocul neterminat de pe Bălcescu. Pare că parterul şi primele două niveluri erau destinate birourilor, iar ultimele trei etaje par a fi pentru apartamente. Se ştie că a fost construit de firma SIREG (societate desprinsă din fosta Antrepriză 4 Instalaţii - T.A.G.C.M., privatizată prin MEBO, în 1994, condusă atunci de Anton Bociar), actualmente profilată pe lucrări de instalaţii electrice, şi că un ultim hei-rup pentru finalizarea lui a fost înregistrat prin anii 2003-2004. De atunci nu s-a mai mişcat nimic.

Din surse neoficiale, am aflat că blocul aparţine tot firmei SIREG, dar firma nu mai are lucrări în Galaţi, iar numărul său de salariaţi a scăzut de la an la an, ajungând la 43 în 2015. Conform datelor existente pe site-ul Ministerului Finanţelor, SIREG a înregistrat în ultimii doi ani pierderi cumulate de peste două milioane de lei, iar ultimii ani cu plus (2011-2013) au adus un profit însumat de doar aproximativ 120.000 de lei, în condiţiile în care, numai în 2013, cifra de afaceri netă a SIREG a fost de 15,6 milioane lei, cu 54 de salariaţi. În aceste condiţii, este greu de spus dacă şi când se vor mai urni lucrările la blocul neterminat de pe Bălcescu.

Complexul "Bey City", de lângă Praktiker

"Bey City" este cel mai dureros dintre cazurile prezentate în această pagină şi singurul care a ajuns în instanţă. Patru blocuri de apartamente (foto 2), construite de turcii de la Beyler, care intraseră pe piaţa gălăţeană cu afacerea cu uşi metalice, urmau să se ridice chiar în coasta magazinului Praktiker, de pe strada Domnească. Finanţatorul proiectului gălăţean "Bey City" era Bancpost, un nume care a contribuit şi el la imaginea frumoasă a proiectului. 90 de gălăţeni au plătit între 70.000 şi 120.000 de euro pentru un apartament, dar visul lor de a se muta în casă nouă s-a transformat în coşmar atunci când Beyler SA a intrat în faliment, în februarie 2009.

În urmă cu patru ani, „Viaţa liberă” scria, în articolul intitulat „Beyler - o escrocherie imobiliară de 25 de milioane de euro”: „Potrivit unui raport întocmit de administratorul judiciar, PriceWaterhouseCoopers, SC Beyler SA a ajuns să înregistreze creanţe de 115.864.765 de lei, iar la masa credală s-au înscris nu mai puţin de 116 creditori! Numai creditele la bănci erau, în 2009, de 89.941.072 de lei. Cele mai mari: Bancpost - 46.941.449 de lei, Piraeus Bank - 20.560.581 de lei, Raiffeisen Bank SA - 15.119.640 de lei. Datorii mari mai aveau de recuperat: SC CST Logistik SRL - 12.829.200 de lei, ArcelorMittal - 2.856.837 de lei şi SC Metal Zone SRL - 2.437.131 de lei. «Soluţie: Decizia nr. 756 - Respinge ca nefondate recursurile formulate de către creditorii-promitenţi-cumpărători împotriva sentinţei comerciale nr. 313/2011 a Tribunalului Galaţi. Admite recursurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe de către debitoare prin administrator judiciar şi de către SC IMO II Property Investments SA Bucureşti. Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge ca nefondate acţiunile având ca obiect perfectare vânzare-cumpărare. Irevocabilă», se arată în decizia Curţii de Apel Galaţi. Într-o traducere liberă, acest lucru înseamnă că oamenii care au dat banii pentru apartamente nu au niciun drept de proprietate asupra lor".

Râsu'-plânsu', cei 90 de păgubiţi de Beyler începuseră să se cunoască între ei şi chiar să se strige „vecine” atunci când se întâlneau pe holurile tribunalelor. Dar cu toţii au cam pus cruce banilor pierduţi în afacerea "Bey City".

Cele 50 de blocuri promise de Italian Residence

Am lăsat la urmă cel mai mare, dar şi cel mai spectaculos proiect imobiliar care i s-a propus Galaţiului. Proiectul Italian Residence, realizat de compania To Do European la mijlocul anului 2009, urma să cuprindă 50 de blocuri de câte 12 etaje, cu 5.000 de apartamente în total. Era vorba de un adevărat oraş în oraş, cu parcări subterane pentru 5.000 de maşini, cu şcoli, grădiniţe, centre medicale, terenuri de sport, piscine - o investiţie de 400 de milioane de euro, pe o suprafaţă de 13 hectare. Erau trei tipuri de apartamente în fiecare bloc, cu una, două sau trei camere şi cu suprafeţe de la 55 la 130 de metri pătraţi. Finanţarea era oferită de Italian Residence Agency şi scotea din ecuaţie orice bancă. Se cerea doar un avans de 30 la sută, iar ratele erau fixe, pe 20 de ani. Cireaşa de pe tortul Italian Residence era construirea, în interiorul cartierului, a unuia dintre cele mai mari mall-uri din sud-estul României. Mall-ul ar fi fost într-adevăr impresionant: urma să aibă o suprafaţă utilă de 80.000 mp, cu două nivele subterane (parcări pentru circa 2.000 de maşini) şi trei supraterane. La parter urma să fie un hipermarket, la etajul întâi - un shopping center cu 200 de magazine, iar la ultimul etaj urma să se amenajeze o zonă de agrement cu şapte săli de cinema, cazinou, restaurante, săli de biliard, de fitness şi chiar o clinică de chirurgie plastică. „Vrem să începem construcţia mall-ului în 2011 şi să-l terminăm în doi ani”, spuneau atunci reprezentanţii Italian Residence Agency.

Vă întrebaţi unde urma să se ridice minunatul cartier Italian Residence? Exact unde este acum Shopping City, pe bulevardul Coşbuc. Asta vă dă şi răspunsul la întrebarea: ce s-a ales de proiect? S-a finalizat doar primul bloc (foto 3), cel de la stradă, iar în rest, nimic. Explicaţia poate fi dată şi de rezultatele financiare proaste ale dezvoltatorului To Do European, aşa cum au fost publicate pe site-ul Finanţelor Publice: 2013 şi 2011 au fost singurii an cu profit din ultimii şase, cu un număr mediu de maximum patru salariaţi. E drept, profitul din 2015 a fost unul remarcabil, de aproape 53 de milioane de lei, în timp ce profitul din 2011 a fost de aproape zece ori mai mic. Oricum, în ultimii ani, nimeni nu a mai suflat o vorbă despre proiectul complexului rezidenţial Italian Residence de pe bulevardul George Coşbuc.

Glumind puţin, sunt totuşi mii de gălăţeni prezenţi zi de zi la Shopping City, acolo unde ar fi trebuit să se ridice cele 50 de blocuri. Toţi aceştia sunt însă… flotanţi, iar seara pleacă fiecare la casa lui.

Citit 17245 ori Ultima modificare Miercuri, 14 Iunie 2023 23:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.