Una din cele mai moderne legi din lume, cea referitoare la investitorii de tip „business angels”, zace uitată de două guverne
Legea a intrat în vigoare de mai bine de un an, dar normele metodologice nu au apărut nici până acum
În România se fac totuşi investiţii tip „business angels”, dar nu într-un cadru instituţionalizat, iar investitorii respectivi nu beneficiază încă de prevederea cea mai importantă a legii: scutirea de impozitul pe venit la vânzarea părţilor sociale în care au investit
S-a făcut o mare publicitate la vremea respectivă, atunci când s-a vorbit de adoptarea în România a unei legi speciale pentru „business angels” – investitori privaţi, persoane dispuse să-şi investească propriile resurse (bani, experienţă, contacte) pentru finanţarea unei afaceri de tip start-up sau a unei întreprinderi mici sau mijlocii. Pentru că ideea chiar era una remarcabilă şi se adresa antreprenorilor cu nevoi mici de capital şi care nu pot accesa alt tip de finanţare, cum ar fi creditele bancare. Putea fi vorba fie de o afacere nelansată, aflată încă la stadiul de idee, fie de o afacere mică, aflată în stadiu incipient. Spre deosebire de cazul unui credit bancar, un „business angel” nu cere nicio garanţie pentru investiţia oferită şi se implică personal în strategia afacerii, cum spuneam, oferind din cunoştinţele şi contactele sale. Pentru că, dacă afacerea devine profitabilă, şi banii investiţi de el se înmulţesc. Adică are şi nişte beneficii în urma investiţiei, că doar nu bagă bani doar de dragul de a fi un bun… samaritean.
Conceptul de „business angel” (înger al afacerilor, investitor) nu este unul nou, el a folosit pentru prima dată pe Broadway (unde altundeva?), pentru a-i desemna pe cei care ofereau bani pentru realizarea unor producţii teatrale. Evident, conceptul a fost dezvoltat în timp şi a ajuns să se refere la persoanele private care investesc în alte afaceri, pentru a le face profitabile şi a câştiga la rândul lor. Astfel de legi există în multe ţări din Europa şi din lume, de mai mult timp. Din 17 iulie 2015, o lege „business angels” există şi în România, sub numele mai „pământesc” de Legea 120/2015.
Am fost curioşi să aflăm dacă, la aproape un an şi jumătate de la apariţia legii, vreun „business angel” s-a arătat şi la Galaţi. Niciunul din oamenii de afaceri cu care am vorbit nu a putut să ne spună vreun caz concret. Radu Oprea, preşedintele Patronatului Tinerilor Întreprinzători din România – Regiunea Sud-Est, a fost tranşant: „Nu am auzit de niciun investitor de tip «business angel» la Galaţi”. Nu ne-a mirat foarte mult, pentru că se confirmă încă o dată ceea ce ştiam, că Galaţiul nu este foarte atractiv pentru investitori. Dar am mai aflat şi că, în cel mai pur stil românesc, legea adoptată în iulie 2015 nu are nici până acum norme metodologice. Adică avem lege, dar nu o putem aplica.
„Atunci când legea a fost dezbătută în Parlament, Consiliul Concurenţei a susţinut că legea intră sub incidenţa ajutorului de stat, că ajuţi anumite companii în detrimentul altora. Trebuia emis de către Ministerul de Finanţe un program de ajutor de stat ca să se poată încadra. Şi nu s-a făcut lucrul acesta, nu s-a întâmplat absolut nimic. Legea a apărut în 2015 şi nici guvernul trecut, nici cel de acum n-a dat normele. Procedura trebuie finalizată, pentru ca legea să poată fi aplicată”, a declarat, în exclusivitate pentru „Viaţa liberă”, Florin Jianu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, cel care, în calitate de fost ministru pentru IMM-uri, a impulsionat aprobarea legii „business angels”.
Înger pe persoană fizică?
Există însă în România destule finanţări tip „business angels”, din banii personali ai unor investitori privaţi. Dar pentru că legea nu poate fi încă aplicată, aceşti investitori pierd unul dintre cele mai importante beneficii prevăzute de actul normativ. „Finanţările «business angels» funcţionează în paralel. Sunt mulţi «business angels» în România, e Radu Georgescu, care e cel mai cunoscut şi cel mai mare din IT, este Sergiu Neguţ, care a investit în FruFru. Dar nu există un cadru instituţionalizat, ei operează cu banii proprii. Ai nişte scutiri când ieşi din companie, adică tu nu ai voie să ai controlul. E obligatoriu să ieşi din companie după un delta t şi, când îţi vinzi părţile sociale, nu plăteşti impozit. Adică, dacă tu îţi vinzi părţile sociale cu zece milioane de euro, sau cu un miliard de euro, nu plăteşti impozit, ceea ce face legea noastră cea mai modernă din Europa şi, în general, din lume. În alte părţi nu există scutirea asta şi de fapt asta face diferenţa”, ne-a mai spus Florin Jianu.
Mai multe categorii de investitori
La ora actuală, două asociaţii promovează finanţările de tip „business angels”, dar, prin partenerii lor, se focalizează pe patru (alte) zone: Bucureşti, Ploieşti, Cluj şi Iaşi. Deci, nu şi Galaţi. „Exista trei categorii de angel investors: o primă categorie sunt cei care roiesc în jurul hub-urilor şi sunt dispuşi să pună câteva mii de euro într-o idee, care poate va prinde contur şi va fi viabilă. O a doua categorie sunt cei care investesc în afaceri care au măcar un MVP («minimum viable product») şi dobândesc nişte procente din acea afacere. Eu sunt din categoria celor care investesc în afaceri care produc deja venituri şi cash şi sunt aproape de breakeven. De ce? Pentru că vreau să-mi diminuez riscul unui interval de timp prea mare până când afacerea devine profitabilă, asta dacă va deveni profitabila. Îmi diminuez riscul de a pierde banii, şi eu şi antreprenorul. Pot sprijini cu sugestii, cu recomandări, cu networking afacerile să crească. Dar ele trebuie să funcţioneze şi fără mine. (…) Dacă un antreprenor vrea doar bani de la un business angel, să nu se ducă la el. Există şi alte variante, dacă vrea doar bani – de pildă, bani gratis de la Guvern. Un business angel vine şi cu altceva, cu un knowledge, cu o experienţă”, spunea Sergiu Neguţ, la Iaşi, la o reuniune pe tema investiţiilor „business angels”, citat de economiczoom.ro.
Facilităţile fiscale prevăzute de Legea 120/2015
Conform Legii 120/2015, persoanele fizice devin investitori business angels dacă achiziţionează părţi sociale în microîntreprinderi şi întreprinderi mici. O persoană fizică poate să investească între 3.000 şi 200.000 euro, prin transfer bancar în contul societăţii emitente de părţi sociale, iar procentul maxim pe care îl poate deţine o astfel de persoană este de 49 la sută din capitalul social al societăţii în cauză. Se impune ca persoana fizică să aibă un caracter corect din punct de vedere fiscal şi juridic, respectiv să nu aibă fapte înscrise în cazierul fiscal ori această persoană să nu fi fost condamnată pentru infracţiuni în domeniul economic, cum ar fi infracţiuni de fals, corupţie, delapidare etc.
Prin lege, unui investitor „business angel” i se acordă scutire la impozitul pe dividendele cuvenite părţilor sociale achiziţionate pentru o perioadă de trei ani calculaţi de la data achiziţiei părţilor sociale. De asemenea, foarte important este că, dacă păstrează părţile sociale o perioadă mai mare de trei ani, la cesiunea părţilor sociale ulterioară acestei perioade investitorul va beneficia de scutire la impozitul pe venitul din transferul părţilor sociale”. Cum spuneam, pentru că legea nu are norme, aceste prevederi nu se pot aplica.
