Începând cu data de 1 august 2017, va intra în vigoare Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, cunoscută şi ca Legea falimentului personal.
"Procedura prevăzută de această lege va fi un real sprijin şi va ajuta persoanele fizice de bună-credinţă ajunse într-un grav impas financiar să îl depăşească într-un mod demn şi legal, prin acoperirea datoriilor şi descărcarea de obligaţiile ce decurg din acestea. Astfel, orice persoană fizică ce are datorii a căror valoare totală este cel puţin egală cu valoarea a 15 salarii minime pe economie, mai vechi de 90 de zile, şi care simte că nu mai are posibilităţi să le achite şi nici nu prevede o redresare financiară în următoarele 12 luni, poate uza de una dintre cele trei proceduri de insolvenţă prevăzute de această lege", a comentat, pentru "Viaţa liberă", avocatul Mihaela Laura Marin.
Cele trei proceduri reglementate sunt: procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active, procedura simplificată de insolvenţă.
Banii tăi nu mai sunt ai tăi!
Aşadar, Legea falimentului personal poate fi un veritabil colac de salvare pentru cei care nu mai pot face faţă datoriilor. Nu-ţi mai poţi plăti ratele, te ajută statul, iar dacă îţi respecţi obligaţiile, nu mai eşti executat silit. Numai că, atenţie, odată intrat în această „horă”, trebuie îndeplinite mai multe condiţii stricte, care fac, aşa cum spunea cineva, ca situaţia să devină un fel de liberare condiţionată. Debitorul pierde controlul asupra banilor proprii. Dacă eşti falit, nu poţi continua în huzur, sub protecţia Legii falimentului personal. Dacă ai un program de plăţi, nu poţi pleca în vacanţă în străinătate. Până la închiderea procedurii, nicio decizie cu privire la administrarea patrimoniului tău nu-ţi mai aparţine. Dacă administratorul procedurii consideră că locuinţa pe care o ai în centru, de exemplu, poate fi vândută şi tu te poţi muta în Micro 40 cu chirie, o va face. Trebuie să faci toate diligenţele să obţii un loc de muncă mai bine plătit, să respecţi programul de plăţi şi să faci dovada acestui lucru, să participi la cursuri şi programe de educaţie financiară. "Trebuie să iei aprobare şi ca să mergi în vacanţă", conchide avocatul Gabriel Biriş, specializat în fiscalitate şi insolvenţă.
Debitorul este cel care trebuie să depună cererea
Procedura care trebuie urmată de persoanele fizice care vor să beneficieze de protecţia Legii 151 ne-a fost detaliată de Dana Zaharia, lichidator judiciar: "Debitorul depune cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor la comisia de insolvenţa. Cererea poate fi formulată şi de către ambii soţi, iar procedura va fi comună acestora, fiind elaborat un singur plan de rambursare sau, după caz, două planuri de rambursare corelate. Independent de regimul matrimonial aplicabil, dacă soţii au şi bunuri sau obligaţii comune ori sunt codebitori ai aceleiaşi obligaţii, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este depusă de soţul debitor doar cu consimţământul celuilalt soţ".
Cererea debitorului este un formular tipizat, care cuprinde absolut toate datele şi informaţiile financiare necesare luării deciziei. La cerere, debitorul trebuie să facă dovada faptului că este angajat sau că are venituri ori, după caz, să prezinte documente care să ateste lipsa sau reducerea capacităţii sale de muncă. Dacă este şomer, este cerută dovada faptului că nu a fost concediat din motive imputabile şi că a făcut toate demersurile specifice unei persoane diligente pentru obţinerea unui loc de muncă. De la data aprobării planului de rambursare, se suspendă de drept toate măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra patrimoniului debitorului.
Procedura judiciară de insolvenţă prin lichidarea activelor debitorului se deschide, la cererea debitorului sau a oricărui dintre creditori, dacă situaţia financiară este iremediabil compromisă sau dacă niciun plan de rambursare nu a fost aprobat sau nu poate fi pus în practică.
Un caz mai special, procedura simplificată de insolvenţă este aplicabilă debitorului care are obligaţii totale de cel mult 10 salarii minime pe economie, nu are bunuri sau venituri urmăribile şi are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă. Dacă debitorul decedează pe durata aplicării procedurii simplificate de insolvenţă, se emite o decizie de încetare a acesteia.
Nu este acceptată „aruncarea prosopului”
Odată ce ai solicitat şi ţi s-a aprobat intrarea în procedura insolvenţei, nu înseamnă că abandonezi „lupta” cu creditorii şi că laşi statul să-ţi facă treaba. Legea 151 sprijină ieşirea din starea de insolvenţă a debitorului, într-un mod sistematic şi raţional, astfel încât acesta să fie motivat să facă eforturi pentru a desfăşura activităţi generatoare de venituri, să îi fie facilitată reinserţia în mediul social şi contribuţia la viaţa economică a comunităţii.
