1.
Am trecut printre înainte şi înapoi,
printre dulce şi amar, printre bine şi rău,
chiar pe lângă ultimele tale cuvinte am trecut,
şi chiar pe lângă liniştea mormântului tău!
Era frumos cum nu se (mai) poate
decât în basme, decât în iluzii, decât în vis,
decât într-o poezie scrisă pe ţărnă, cu degetul,
cu orizontul (dinspre totdeauna) deschis!
2.
Am trecut... şi (nu) am lăsat în urmă
decât câteva urme de plâns şi candoare,
decât câteva urme de păşire printr-o copilărie,
şi vă rog să mă iertaţi pentru că vă doare!
Vă rog să faceţi linişte şi să păstraţi
în colţul batistei o lacrămă de ne/învins
cu închipuire la picioarele mormântului meu,
cu orizontul (dinspre niciodată) deschis!
