Ce mă mai scormoneşte Maria asta! Ce mă mai provoacă! Îmi umblă destul de mult prin inimă şi prin creier, mă cotrobăieşte meticulos, dar destul de elegant! Iar această eleganţă mă determină să n-o pot refuza! Are-un fel de pedanterie plăcută, deloc sâcâitoare! Un fel de a mă împinge-n uşor-uşor în flăcări... şi apoi de striga „fii atent să nu te frigi”!... Sigur că-mi aduc aminte cele două versuri memorabile, formidabile, răscolitoare ale Maicii Teodosia Zori ...

M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos) dar mă înving ideile lui tata! Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe jos şi netezind cărarea luminii cu lopata! Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis) filozofia şarpelui de casă! Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins, dar nu fac nici lumină... şi sunt şi umbră arsă! Dar vine (deodată) chiar timpul să alerg pentru ca să-l ajung mai repede pe tata, să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc, iar cântecul de ...

Bineînţeles, cine l-a citit pe rusul Serghei, mai mult ca sigur poate să-l priceapă şi pe O. Pitulice în toată superbia textelor pe care le-aţi văzut şi le-aţi analizat în această rubrică din gazeta de ieri! Parol, chiar o rog pe Maria să-mi acorde puţin răgaz pentru ca să-mi copiez şi eu (în Caietul pentru Acasă, nu doar pentru ziar) aceste poezii regale şi binecuvântate, aceste pe/treceri pe sub Arcul de Triumf al Deşertăciunii! Plătesc, sigur că plătesc! Toţi plă ...

ce frumoasă erai/ ce frumoasă erai timpul meu luneca/ pe o gură de rai şi spuneam poezii/ şi nimic altceva ce mai lună era/ ce mai lună era uneori eram înger/ alteori eram drac ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag adunam licurici/ şi veneam repeziş pe înalt pe adânc/ pe furiş pe costiş să-i aştern unde stai/ uite-aşa şi aşa să visezi minunat/ şi încet nu cumva de atunci pân-acu/ au trecut e-he-hei în trecut şi ai lui/ şi ai tăi şi ai mei şi credeai că-s aşa/ � ...

Şi parcă nu-mi vine să cred cât de mulţi prieteni şi cunoscuţi şi vrăjmaşi văd pe pereţii acestui lăcaş al sentimentelor regăsite ori pierdute, al sufletelor vii, dar şi moarte, al amăgiţilor şi dezamăgiţilor sorţii, al (ne)norociţilor (ne)căsătoriţi, al haihuilor şi al serioşilor, al aventurierilor şi al curioşilor, al căutătorilor de alean şi de alint, de dulceaţă şi de amărăciune! Iată, chiar în mijlocul peretelui dinspre apus, cu faţa spre răsărit, ...

Te rog foarte frumos, du-te acolo, în mijlocul nopţii din mijlocul pădurii din mijlocul copilăriei şi vezi cum se aude cântecul în oul de privighetoare, şi vezi cum se aude blândeţea cuvântului în pântece de lupoaică şi de căprioară, şi vezi cum se aude trecerea înaltă a sângelui prin copacii cu freamăt şi linişte şi cuibare! Te rog foarte frumos, du-te acolo, unde ţi-am spus în cuvintele dinaintea cestor cuvinte, du-te chiar acuma, nu mai e loc şi nu mai e timp pe ...

Frumos! Formidabil!... Care va să zică, stimabila mea Maria, contabila mea mult mai mult decât misterioasă, cu asta se ocupă! Ce muzeu e-n stare să întreţină şi să contabilizeze! Un muzeu al celor care nu prea au avut şi nu au unde să-şi lase sufletul, să-şi descrie şi să-şi dăruiască/vândă veşniciei imediate, dacă nu totale, aceste formidabile păreri/epitafuri, explicaţii/madrigale, amăgiri/dezamăgiri! O nemaipomenită sumă de vieţi des/compuse în câteva rândur ...

Nu credeam că voi ajunge să pot asculta vreodată aceste cuvinte negre, spuse de-un om cu haină neagră şi cu sufletul mai negru decât miezul morţii! Nu credeam că vor fi atâtea aplauze şi urlete, ca şi cum sunt mai vinovat decât cei care mănâncă doar chiftele de lebădă şi omletă de privighetoare! Nu credeam că voi fi osândit cu atâta cruzime şi cu atâta severitate şi că un om inteligent mai rău decât mine va rosti douăzeci şi şapte de cuvinte blestemate: în n ...

Şi, din vorbă-n vorbă, din cafea în cafea, din aducere-aminte în aducere aminte, aflu de la Maria că taman aici, la subsolul acestei clădiri, pe vremuri mai vechi şi mai noi, a fost cel mai sigur şi cel mai discret loc de întâlnire (şi de flirt şi de aventură şi de înamorare) a mai marilor şi a mai micilor cestei urbe! Şi-mi arată, pe colţul sud-estic al peretelui dinspre răsărit, portretul celui mai renumit fante al anilor ’70, tovarăşul N. Tândală, fost director de ...

Eu sunt un imbecil umflat/ la propriu şi la figurat! fac ha! ha! ha! şi sâc! sâc! sâc!/ teroare şi matrapazlâc! părinţii mei? părinţii mei/... [la fel de ţăcăniţi (şi ei) la fel de-analfabeţi şi proşti].../ m-au corcolit ca nişte cloşti, mi-au dat de toate, cât am vrut.../ şi am ajuns un balamut, un terchea-berchea, un strident/ ridicul cap zerovalent! scuip, grohăi, urlu... deci exist:/ mi-s boss-umflat avangardist! Nevasta mea? nevasta mea/... [la fel de sinceră (şi ...