(pentru Ion Balaban - La Mulți Ani!)
Trecuse un veac de mii de ani de la naşterea mea -
şi eu încă umblam cu cercul printre marile
şi ultimele minuni ale lumii,
şi tu stăteai şi umblai după mine cu ghetele pe dos
şi în rochie de stambă,
şi eu îţi recitam şi-ţi scriam poezii
despre aria cercului şi aria iubirii
exact când plângeai cât de trist şi cât de frumos
ştiu să moară fluturii de lampă!
Acum nu mai ştiu câte veacuri de mii de ani
au trecut de la moartea mea,
nu mai ştiu dacă aria cercului şi aria iubirii
sunt cotropite de nu-mă-uitare,
dar te văd şi te aud aproape, din ce în ce mai aproape,
ca pe un fluture de lampă
gata să se sacrifice oricum şi oricând şi oriunde
pentru această mare şi definitivă
singurătate în i/luminare!
