Ce frumos mi-a dat mâna, atunci,în primăvara aceea sobră şi tulburătoare –era horă în sat, şi era şi duminecă,şi numai păsări ascuţite şi lungi,aşa, ca nişte linii aripate,desenau văzduhul cu geometrii uşoare!Am jucat ciuleandră, am jucat şotron,am jucat veronică şi mihai,am jucat şi ileană, şi făt-frumos am jucat,şi v-aţi găsitelea, şi noapte bună,şi căderea din vis în păcat,şi valsul dimineţii pe picioare de plai!Apoi...a început să plouă...şi să p ...

Turturica mai vrea ambrozie! Cică nu mai are nimic! Nu mai are nimic nici la inimă, nici la suflet, nici la minte! Adică are tot ce-i trebuie la toate! Niciodată nu s-a simţit mai bine decât cum acum!...Îi torn băutură pentru zeu şi zeie! Eu beau rachiu din tescovină, tras de patru ori, tare şi lecuitor ca unghiul drept! Se lasă noaptea! Se lasă şi negura! N-o mai văd pe Turturica! Nici ea nu mă mai vede! Deschid „Tratatul...”, însă nu desluşesc nici o slovă! Trebuie mus ...

Pe doamna din titlu am cunoscut-o la un rând! Şi nu la un rând oarecare, ci la UPU! Pentru cine nu ştie, sigla asta-nsemnează Unitate Primiri Urgenţe, adică locul unde te duci cu ambulanţa sau cu cercul când faci cod negru de boală, eşti primit cu braţele deschise, eşti îndreptat, împrospătat...şi pleci acasă nou-nouţ, ca şi cum a fost doar un vis urât!...Iată, doamna-i la spatele meu! Îndrăznesc s-o întreb ce are...şi cică are ceva la inimă...sau, mă rog, cică-i li ...

hai să mergem ziua şi frumos/ prin tăcerea firelor de iarbă până la sfârşit şi până când/ stă a câta oară să înceapă!!! mergem încotro nu ne oprim/ unde întunericul aşteaptă să ne vadă paşii spre atunci/ totdeauna supra niciodată!!! uite am ajuns la orizont/ parcă se aude cum o poartă se deschide către nicăieri/ doamne câtă artă pentru artă!!! hai să mergem noaptea şi încet/ luna trece cu arcada spartă de atâta vreme fără noi/ şi ajută stelele să ardă ...

Maria nu mai zice nimic! Zice că-i cel mai frumos şi trist poem despre plecare! Zice că regretă...şi n-o să se ierte niciodată pentru că nu a vrut să-mi dea mâna! Dar se bucură că sunt de acord să ne suim împreună, acum, la cer, pe scara pe care, iată, ne-a dat-o Dumnezeu aşa de repede! Nici măcar nu-mi mai pasă, nu mă mai interesează că n-am să mai ajung la tata şi la mama, cu lemnele pentru scară! Lasă, că n-or să se supere ei atâta de tare, mai ales că mama o adm ...

A fost o Dată ca nici o Dată – frumoasă la trup şi la suflet şi la gândit, în cătunul Zimbru(lui) cu un singur drum, cu o mână de oameni, cu trei fântâni şi un schit! În fiecare dimineaţă cobora dintr-o Carte şi mergea frumos, la grădiniţă, la citit şi la scris, şi la şcoală, şi la horă, şi la floare de câmp, şi la tot ce nu era interzis! Se ducea cu sapa şi netezea obrazul pământului – pământul ei, şi al lui, şi al tău, şi al meu – uite-aşa, Niciodat ...

mândra mea e (pro)motoare.../ [uite, dânsa are (d)ouă, însă eu am numai unul,/ şi de aia-s (pro)motor]... ea e starterul în toate:/ fulgeră, trăsneşte, plouă, dă din mâini, dă din picioare,/ dă din...gata, eu cobor din această întâmplare,/ nu mai stau în preajma-i nulă, nu mai vreau papară, jocuri,/ sfârâială, hapuri, brânci... mă retrag într-o părere/ mâzgălită pe-o ţidulă când nu-nţelegeam ce-nseamnă/ potriviţi, înalţi, adânci; când scriau analfabeţii, ...

Sigur că da! O aud pe Maria cum adoarme în inima pădurii!...Sigur că da! Cred că şi Maria mă aude cum adorm în inima pădurii!...Doamne ce sfântă-i această stranie adormire în inima pădurii! Să a/dormi în inima nopţii şi în inima pădurii, iată singurătatea singurătății unei sfinte Doimi! Fiindcă, pasămite, ce putem fi, eu şi Maria, altceva, decât o sfântă Doime?!...Ce frumos doarme Maria! Oare eu ştiu să dorm la fel de frumos? Oare ce visează Maria? Oare nu cumva ...

Maria-mi şopteşte că-i ostenită de atâta viaţă, de atâta nuntă, de atâta supărare, de atâta timp şi de atâta vreme...şi că vrea să se hodinească! Să se hodinească! Dacă-i nevoie, pot să-i şi des/cânt de leagăn şi de legănare! Dacă trebuie, pot s-o leagăn pe picioare! Dacă trebuie, pot să-i recit cele mai frumoase poezii de dragoste, pot să-i aduc aminte cele mai minunate clipe din viaţa şi din moartea cuplurilor romantice absolute!...Sigur că da! N-o văd, dar ...

mi-aduc aminte: n-am ştiut/ că-i tot aici, dar nu se poate...! deci, aşa dar: nimic-nimic.../ puzderii de singurătate! mi-aduc aminte că n-am vrut/ să-nvăţ mulţime de păcate, că sunt primejdie, naiv/ legat cu mâinile la spate! mi-aduc aminte: ce adânc/ bătea un clopot să-mi arate că doar aşa pot să rămân/ frumos cu visele curate! că doar aşa...dar nici aşa/ nimic nu-mi sare în bucate, nu-mi cade laptele-n păsat,/ nimic nu-mi cade cum se cade! totu-i puţin, nimicu-i tot. ...