(!) sunt pe o scară, undeva... şi cred că urc... un fel de frică încearcă să mă ţină-n loc, să mă întoarcă şi să-mi zică: ajută-te, nu mai visa, nu mai spera în haimanale, cunoaşte-te măcar un pic, dă foc nemerniciei tale (!) (!) desigur, mă opresc un strop... uit de iluzii şi urcare, mă uit la mine, nu am rost, nu am cătare, nu am lege, întreb ce nu am întrebat: din câtă semiramidare am grădinit zeilor mei, care va şti să mă dezlege (?) (!) căci zeii mei sunt ...