Inundațiile devastatoare cauzate de distrugerea barajului Kahovka din Ucraina, un eveniment cu ecouri tragice și imediate, par a fi lăsat în urmă un val de consecințe invizibile, dar periculoase. Un recent raport al Agent Green a ridicat un semnal de alarmă sumbru: apele de la gurile Dunării, otrăvite cu substanțe toxice, ar putea reprezenta un pericol grav pentru sănătatea consumatorilor de pește din România. Este o știre care ar trebui să ne trezească din letargia cotidiană. Dar pe cine? Pe stat, pe autorități sau pe cetățeni?
Investigația publicată de Agent Green, care relevă prezența alarmantă de arsen și cadmiu în scrumbia de Dunăre, nu este doar un simplu articol. Este o acuză directă adusă la adresa unui sistem falimentar, inert și, am putea spune, indiferent. Arsenul, în cantitate mortală, și cadmiul, de trei ori peste limita admisă – cifre care ar trebui să stârnească un val de acțiune imediată. Dar, în schimb, am avut parte de o tăcere asurzitoare și un zid de birocrație.
Am decis să merg pe urmele acestei anchete, să verific informațiile, așa cum cere etica jurnalistică, și să aduc la lumină adevărul. Primul pas a fost contactarea Agenției Naționale pentru Mediu și Arii Protejate (ANMAP) Galați. Răspunsul a venit rapid și a fost un exemplu de eschivare: "Nu avem atribuțiile și acreditările necesare". Rapiditatea a fost probabil generată de bucuria de a pasa responsabilitatea. Am fost direcționată către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Agenția Națională pentru Mediu.
Această a doua încercare a fost la fel de frustrantă. Agenția Națională pentru Mediu a replicat că aspectele semnalate nu intră în competența lor. O entitate cu "mediu" în denumire, care susține că problemele de mediu nu sunt responsabilitatea ei, este o contradicție în termeni. Ministerul, la rândul său, nu a considerat că este necesar să răspundă. Un refuz tacit de a se implica, o dovadă de ignoranță și dispreț față de siguranța cetățenilor.
Am continuat căutarea. Am ajuns la "Apele Române" și la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA). Poate că, până la urmă, voi găsi o autoritate care să-mi ofere un răspuns, să îmi confirme sau să îmi infirme datele. Însă, până atunci, e o certitudine că un stat care te trimite de la o ușă la alta, fără a oferi un răspuns concret, nu este un stat care are grijă de cetățenii săi. Este un stat care se disculpă, care se ascunde și care, în final, ne lasă să consumăm peștele liniștiți, sub iluzia falsă a siguranței.
Ne îndeamnă, ironic, să încurajăm producătorii locali, în timp ce ne pune sănătatea în pericol.
