După jumătate de oră de mers prin grâu, abia sunt la jumătatea distanţei dintre şosea şi pădure! Aşa-i de buclată cărăruia! Faptul că merg, merg şi iar merg...şi parcă nu mai ajung, îmi strecoară-n suflet un fel de stranie senzaţie a inutilităţii, chiar dacă-i frumoasă şi atrăgătoare această cotrobăială prin ne/mărginire! Cred că printr-un asemenea decor a trecut poetul Mircea Dinescu şi a scris una dintre cele mai tulburătoare poezii din literatura universală! ...

Intrase în odaie, printre substantive mărunte. Şi cânta. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit şi liniştea sufletului tău treaz. Să nu tacă! Să nu tacă! – ziceam printre alte cuvinte. Nu trebuie să se oprească. El nu osteneşte nicicând, fiindcă trăieşte puţin şi moare înainte de moarte. Cântecul său vine tocmai din Cer, vine tocmai pe Pământ. Nu are nevoie de odihnă. Doar eu caut adormire şi oprire. Doar eu mă lovesc de lucruri mărunte. Doar eu mă ...

De la şosea până la marginea pădurii, cărarea trece prin lanul de grâu. Doamne, ce strâmbă-i cărarea asta! E cotită mult de tot! Oare de ce nu-i dreaptă? Oare ce-o fi fost în mintea celui care a croit-o primul, celor care au bătătorit-o apoi? De ce n-au făcut-o perpendiculară pe codru? Aşa, în loc să mergi doar zece minute în cinci sute de metri, mergi o oră! Dar ce interesantă-i şi ademenitoare-i ceastă şerpuire, ceastă nedreptate a cărării prin lanul de grâu! Pe ş ...

(!) din prima clipă a-nceput să mi se parăcă nu-i nimic frumos și sfânt și-adevărat,că totu-i fals și viclenie și gargară - viu pus pe scenă pe principiul INCREAT (!)(!) n-a doua clipă a-nceput să mi se parăcă e la fel ca-n prima clipă - și n-am plâns,n-am dat cu parul în substanța FUNCIARĂ,am râs cu lacrimi, fără noimă, ca un mânz (!)(!) n-a treia clipă a-nceput să mi se parăcă sunt ca-n prima, ca-ntr-a doua...că nu suntdecât nimic într-o scenetă ORDINARĂ,� ...

Hai de-acolo, vino mai încoace,mai încoace, repede, acu...hai de tot, ai milă pentru tine,fii deştept...te rog, nu spune nu!Tu nu vezi că ai trecut prin viaţăstând în sine, mistuit de gând...lasă gândul...hai cu-nsufleţireadincolo de „unde” şi de „când”?!Eşti un sclav al necredinţei talecă se poate...şi plăteşti tributscump înţepenirii în deşertulsinelui prost, chior şi surd şi mut!Hai, nu-ţi fie frică, fugi de-acolo,zvârle-ţi eu(l) în uitare, tot!...Sunt ...

De mult...(cât de mult!)...a plecat înspre mine,dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...!încă mai am timp şi mai am ne/răbdare,încă nu am nimic de uitat şi de ascuns! Oricum...(oricât de departe ar fi pornitspre inima mea aşteptând vindecare)...trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...!lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare! Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...!(şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)...cred că mă locuieşte o boală incurabilă...şi nu pot ...

Fenomen cu zece la singurătate,zece la citire, zece la candoare,zece la respectul faţă de tăcereacelei care cântă în amurg...şi moare!Fenomen cu fustă şi cu ochi albaştri,cu hap/sâni ca două portocale crude,arie din sfânta operă a pâiniicare-n fiecare clipă se aude!Fenomen cu zece chiar şi la iubire,şi la ne/răbdare pentru toţi şi toate,şi la iertăciune, şi la-ngăduinţă...fenomen cu zero la greşeli/păcate!Fenomen cu braţe lungi până la mine,lungi până departe, ...

Fiecare este născut odată cu El. Şi nimeni nu-i scapă acestui diavol care, pe lângă alte rele, i-a fost „dat” de către şugubăţul/cinicul Demiurg. Acest otrăvitor se află, încă din prima clipă a zvârlirii din placentă, şi la mine, şi la tine, şi la ea, şi la el. Nimeni nu se poate lăuda că nu l-a avut, că nu-l mai are. Cine se laudă că a fost născut fără El, minte. Cine se laudă că a scăpat de El, se aşează, nolens-volens, sub semnul probabilităţii. Măria ...

Discuție între poeți: Ion Zimbru: Poete Simón Ajarescu, credem că scrii să exprimi nedumerirea şi mirarea dincolo şi dincoace de Dumnezeu...  Nuanţează! Simón Ajarescu: Credinţa voastră, dragi colegi, vibrează la cronotopii logicii lui Stefane Lupasco, savantul francez de origine română, pe care poeţii din baruri îl ignoră dar electroniştii de toate speţele îl aprofundează! Teza, antiteza şi sinteza au devenit fluide, feerice în timpul nostru... Îmi place să cre ...

Da, e marţi, dimineaţă! Fără să se fi întors de unde a plecat în ziua ieri, lumina se re/varsă ca o apă care niciodată nu ajunge nicăieri! Bineînţeles, îmi iau tot ce trebuieşte pentru cea mai delicată şi frumoasă activitate din lume, aşez cobiliţa şi prăştina în uşă şi în poartă...şi plec s-o îmbii pe Maria! Ea-i deja pe marginea celui mai scurt drum din Calea Lactee! Are cu ea tot ce-i trebuieşte pentru cea mai delicată şi frumoasă activitate din lumea asta! ...