După două zile de tăcere și răspunsuri evazive care au învăluit Palatul Copiilor într-un mister inutil, „Viața liberă” a reușit să pună cap la cap piesele puzzle-ului. Ceea ce părea a fi o decizie subită a conducerii instituției s-a dovedit a fi, în realitate, o măsură impusă de autoritățile de control. Lacătul a fost pus pe poarta Casei Robescu nu din dorința de a grăbi vacanța, ci pentru că edificiul nu mai prezintă siguranță pentru copii și profesori.
Lumina în acest caz a fost făcută de Inspectoratul Școlar Județean (ISJ) Galați, care, printr-un comunicat oficial, a precizat că la baza deciziei stă un raport de control al unei autorități superioare, care a considerat clădirea un pericol public: „Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) a dispus încetarea utilizării construcției. Reprezentanții instituției au venit la fața locului și au constatat că sunt probleme grave, clădirea fiind încadrată în clasa de risc seismic II.”
ISJ precizează că s-au demarat deja procedurile pentru salvarea palatului, fiind aprobat bugetul pentru expertiza tehnică necesară. Deoarece Palatul Copiilor aparține de Ministerul Educației, fondurile pentru renovare ar trebui să fie asigurate de la nivel central.
Relocare „normală” pe hârtie, dificilă în practică
În timp ce ISJ susține că „activitatea se desfășoară normal”, părinții și copiii resimt din plin lipsa spațiului adecvat. Cursurile au fost relocate la Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Apostol Andrei” și la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin”, însă noile săli sunt descrise ca fiind „extrem de mici”.
„Suntem forțați să facem antrenamente cu copiii împărțiți în grupe, iar pentru cursurile care presupun mișcare este aproape imposibil”, spun părinții, nemulțumiți că această mutare vine chiar în perioada pregătirilor pentru concursurile de final de an.
„Preferăm să facem cursurile afară în parc decât în aceste spații strâmte”, este concluzia acestora.
Reticența conducerii și avizul Ministerului Culturii
Dacă Inspectoratul a oferit în cele din urmă explicații tehnice, atitudinea directoarei instituției, prof. Valentina Cuza-Ghiță, a rămas una cel puțin bizară. În loc să dea dovadă de transparență, preocuparea principală a domniei sale în dialogul cu presa a fost legată de modul în care jurnaliștii i-au obținut numărul de telefon și câți părinți s-au arătat nemulțumiți.
Dincolo de reacția conducerii, situația Casei Robescu este complicată de statutul său de monument istoric, fapt care face ca orice intervenție să fie un proces de durată. Cătălin Negoiță, directorul Direcției Județene pentru Cultură, clarifică etapele obligatorii: „Palatul este închis, dar lucrările nu au început. Este nevoie de un proiect complex, avizat de Ministerul Culturii...”.
Moștenire lăsată de părintele arhitecturii românești
Construită între 1896 și 1897 după planurile lui Ion Mincu, Casa Robescu este una dintre cele mai frumoase clădiri din Galați, dar și una dintre cele mai fragile. Ridicată pe un sistem de rulmenți, deasupra unor hrube, clădirea a suferit de-a lungul timpului. O renovare din 2006, considerată de mulți ca fiind prost executată, a accelerat apariția fisurilor. Unele surse susțin că, de la an la an, zidurile monumentului se afundă vizibil în pământ.
De-a lungul timpului, au existat mai multe tentative ale autorităților locale de a prelua în patrimoniu această clădire valoroasă pentru a o putea salva cu fonduri proprii sau prin proiecte europene, însă toate demersurile au rămas fără succes.
Lecția eșecului din 2006 ar trebui să fie suficientă pentru ca actualele demersuri să nu mai fie doar cârpeli de moment, ci să reprezinte o restaurare veritabilă, demnă de moștenirea lăsată de părintele arhitecturii românești.
