A-nnebunit Ileana de pe coastă! Stă pe coastă de când bărbatu-său a crăpat de rachiu, de când cele cinci odrasle au părăsit-o, de când casa i-a luat foc de la un chiştoc de ţigară! Stă pe coasta mioritică a cătunului Zimbru, exact în partea de nord a Moldovei de sud! Stă într-o casă abandonată, în care nici guzganii şi nici şerpii nu au curaj să poposească, darămite să locuiască! Stă printre bălării mari şi nalte cât casa! Casei...abia i se mai observă ruina u ...

De mult...(cât de mult!)...a plecat înspre mine,dar nu a mai ajuns, nu a mai ajuns...!încă mai am timp şi mai am ne/răbdare,încă nu am nimic de uitat şi de ascuns! Oricum...(oricât de departe ar fi pornitspre inima mea aşteptând vindecare)...trebuia să fi ajuns, trebuia să fie aici...!lipsa ei mă obsedează, mă năruie, mă doare! Şi ce mai întârzie, ce mai întârzie...!(şi timpul se sfarmă, şi vremea se sfarmă)...cred că mă locuieşte o boală incurabilă...şi nu pot ...

Fenomen cu zece la singurătate,zece la citire, zece la candoare,zece la respectul faţă de tăcereacelei care cântă în amurg...şi moare!Fenomen cu fustă şi cu ochi albaştri,cu hap/sâni ca două portocale crude,arie din sfânta operă a pâiniicare-n fiecare clipă se aude!Fenomen cu zece chiar şi la iubire,şi la ne/răbdare pentru toţi şi toate,şi la iertăciune, şi la-ngăduinţă...fenomen cu zero la greşeli/păcate!Fenomen cu braţe lungi până la mine,lungi până departe, ...

Fiecare este născut odată cu El. Şi nimeni nu-i scapă acestui diavol care, pe lângă alte rele, i-a fost „dat” de către şugubăţul/cinicul Demiurg. Acest otrăvitor se află, încă din prima clipă a zvârlirii din placentă, şi la mine, şi la tine, şi la ea, şi la el. Nimeni nu se poate lăuda că nu l-a avut, că nu-l mai are. Cine se laudă că a fost născut fără El, minte. Cine se laudă că a scăpat de El, se aşează, nolens-volens, sub semnul probabilităţii. Măria ...

Discuție între poeți: Ion Zimbru: Poete Simón Ajarescu, credem că scrii să exprimi nedumerirea şi mirarea dincolo şi dincoace de Dumnezeu...  Nuanţează! Simón Ajarescu: Credinţa voastră, dragi colegi, vibrează la cronotopii logicii lui Stefane Lupasco, savantul francez de origine română, pe care poeţii din baruri îl ignoră dar electroniştii de toate speţele îl aprofundează! Teza, antiteza şi sinteza au devenit fluide, feerice în timpul nostru... Îmi place să cred c� ...

De când aşteaptă să te-ntorci acasă, stă numai la fereastră, negreşit…!… A vrut să plece după tine, doamnă, însă-i legat de loc şi-mbătrânit! De loc legat, de mod legat, de vreme, dar şi de timp…de timpul meu prea mult… nădăjduieşte şi tot cată-n zare, vorbeşte singur, plânge…şi-l ascult: am târnosit văzduhul şi ograda, trimite-o, dumnezeule, sunt gata! Dă-i dezlegare şi trimite-o mâine… mâine, în zori, e ultimul târziu… uite, mi-mbrac ultima hai ...

Da, sigur că da! Citesc la lumină de Lună a noastră! Citesc la lumină de Steauă a Mariei! Citesc la lumină de Steauă a mea! Citesc la lumină de Steauă a lui! La lumină de Steauă a ei! Toate luminile sunt perpendiculare pe scris şi pe citit! Şi toate păsările nopţii şi toate florile nopţii sunt cu auzul şi cu văzul perpendicular pe scrisul care aşteaptă citire! Şi încep înaltă lectură: „Chiar am trăit clipite mai lungi ca totdeauna.../ tâlharul niciodată nu se nă ...

Steaua mea bizară fumegă!...s-aprinde?sau se stinge?...spune, doamnă, ce mirareo (în)depărtează? steaua dumneavoastră,în singurătate, pentru ce răsare?Uite, astă-noapte, dinspre-apropierearăsăririi sale, (mi)-a scâncit o rază,ca şi cum ar zice: vreau să fac luminăasfinţirii tale!...vrei? asculţi? (nu)-ţi pasă?Ca şi cum ar zice: steaua ta e gata,doar o licărire (din ce-a fost) mai are...a făcut degeaba umbră-n adâncimeacelui/cestui haos!...spune-mi: ce-ntrebareva să-ţ ...

Sigur că da! Sunt foarte bucuros că Maria, mâine, dimineaţă, merge cu mine la cules! Cum să nu mă bucur şi cum să nu-mi vină s-o strâng în braţe când ştiu că avem foarte-foarte mult de cules? Îmi vine s-o strâng în braţe, dar n-o strâng! O sorb şi o mănânc din ochi! O sorb şi o mănânc pe toată! Nu mai rămâne nici un pumn de Marie, nici o palmă de Marie! Îi mulţumesc din tot sufletul că a stat la sorbit şi la mâncat din ochi, îi sărut iarăşi mâinile ca dou ...

Lacrimi şi tăcere în cazarmă/ – lumea-ngaimă vrute şi nevrute,nici un glonte nu tresare-n puşcă,/ doar fanfara-nceată se aude! Trece lumea, parcă nici nu-i pasă/ şi-i cuminte, parcă n-are minte –nu mai este, nici n-o să mai fie/ niciodată ce-a fost înainte! Nasturi azvârliţi pe lângă ziduri,/ epoleţi, marmite – într-o doarăvrafuri de cuvinte-abandonate/ din ce-a fost suflare militară! Mucegaiul umblă prin vestoane,/ goarna nu mai sună-nviorare,garnizoana-i goal ...