(!) ce fel de-adânc, ce fel de nalt/ s-aşterne peste-această CLIPĂ
chiar într-această clipă, chiar/ fără putinţă de tăgadă
când se şi vede, se şi-aude/ cum împotrivă se-nfiripă
o palmă de nemărginire/ dintr-o enigmă blestemată (!)
(!) n-ai timp măcar să crezi că eşti,/ să-ţi numeri prima arătare
în lumea care n-are timp/ să-şi pună prima întrebare
în lumea care n-are cum/ să afle că nu este lume,
ci este-o glumă printre sfinţi/ şi printre celelalte glume (!)
(!) n-ai timp să crezi că nu ai timp/ măcar să poţi a nu te crede
vrun alfa, vrun omega, vrun/ trimis la întâmplare pentru
a rezolva dilema lui/ a fi sau a nu fi perete
în calea propriilor paşi/ spre-acelaşi iluzoriu centru (!)
(!) glumă a vrunui care-a fost,/ dar n-ai crezut nicicând că este
mamă şi tată de la ochi/ până-n străfundurile zării -
puţină, multă, negreşit/ - şi-aici, şi dincolo, şi peste
o CLIPĂ, într-aceeaşi clipă - / s-aşterne PULBEREA UITĂRII (!)