Mulţumescu-ţi, doamne, că mi-ai dat/ ceastă jucărie minunată...!
Cred că-i începutul unui drum/ şi sfârşitul altui, deodată
cred că-i tot ce poate mai frumos/ fi-n această lume cu păcate,
cu iertări şi cu-ntâmplări de rând/ printre-adânci nălţimi nenumărate,
printre lacrimi vreau să-ţi mulţumesc/ - altfel, nu-i curat şi nu se poate!
Mulţumescu-ţi, doamne, că mi-ai dat/ cânt de leagăn, dor de legănare...!
Am să-ţi scriu de câte ori mi-o fi/ ne/greşită clipa următoare,
ş-am să-ţi spun ş-am să te rog mereu/ să-mi păzeşti această jucărie
şi să-mi dai de veste că şi tu/ mă auzi că-ţi sunt aproape ţie -
printre lacrimi vreau să-ţi mulţumesc.../ altfel, nici nu are cum să fie!
