Prezent printre iubiri nevertebrate (recurs la revenirea trecutului revers)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Cu mâinile prin luturi de oale şi de casă,

cu ochii dinspre zare tocmai luându-şi seama,

cu glasul dinspre cântec, senină şi frumoasă...

mi-a spus întotdeauna: si vis amari, ama!

Desigur, nu e vreme de alt fel, nu e vreme

de nu, de mai încolo, de ce, de nu se poate...

nu-i timp de aşteptare, nu-i timp de anateme,

chiar dacă sunt şi-atâtea iubiri nevertebrate!

Nu-i timp de dat afară când văd câtă răbdare

aşează-ntru iubire de păsări, oameni, plante...

nu-i vreme unde verbul să-şi ceară conjugare

la timpu-n care-acestea le pierd pe celelalte!

Totu-i de spus acuma, totu-i de-adus încoace,

totu-i de dat spre suflet, aşa, cum zice mama...

parcă o văd şi astăzi, printre război şi pace,

strigând în urma-mi, blândă: si vis amari, ama!

Citit 7834 ori Ultima modificare Duminică, 07 Aprilie 2013 15:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.