O bună parte centrală a Galaţiului, mai exact cea aflată în jurul parcului de la Spicu, dă o impresie generală de cartier aflat în declin. Cândva una dintre cele mai frumoase zone ale oraşului, acum pare îngenuncheată de nepăsarea autorităţilor şi de lipsa celui mai elementar spirit civic al multora dintre locuitori.
Este pentru a treia oară când mergem la Spicu, dar, în ciuda problemelor semnalate după primele două vizite, autorităţile locale nu par să fi mişcat un deget măcar pentru a remedia chiar şi cele mai mici dintre probleme. În speranţa că a treia oară va fi cu noroc, să vedem care sunt lipsurile pe care le-am observat la faţa locului.
Scările devenite coşuri de gunoi
Accesul către blocurile N, aflate imediat în apropierea parcului, se face atât prin tronsoanele dintre scări, cât şi pe scările monumentale, dinspre strada Navelor. Deşi construite destul de durabil, scările s-au deteriorat treptat, odată cu trecerea anilor. Acum sunt denivelate şi crăpate pe toată lungimea, dând impresia de vechi şi neîngrijit. Unii dintre trecători aruncă tot ce le prisoseşte în mână sau prin buzunare, de la ambalaje, la filtre de ţigări, direct pe scări, deşi coşurile de gunoi stau atârnate pe stâlpi la doar câţiva metri distanţă. Astfel, imediat ce angajaţii ECOSAL mătură, gunoaiele apar iar ca din senin, având în vedere că vorbim despre o zonă foarte circulată. Am fi nedrepţi însă dacă am afirma că doar scările au parte de acest tratament preferenţial. Aruncătorii de gunoi nu fac mofturi nici în ceea ce priveşte trotuarele, strada sau, mai ales, în grădinile dintre blocuri, acolo unde resturile menajere ies cromatic mai bine în evidenţă dintre smocurile neîngrijite de iarbă şi fecalele de animale.
Atacul crengilor
Nu e vorba despre un titlu de film, ci despre impresia pe care ţi-o lasă o simplă trecere pe aleile dintre blocuri. Mulţi copaci cresc aici în voie, fără ca nimeni să se sinchisească de aspectul lor. Toaletarea vegetaţiei are loc mai mult primăvara, iar câteodată toamna, şi asta doar în zonele care dau înspre stradă. Aşa se face că, dacă nu eşti de prin partea locului şi îndrăzneşti să întorci capul chiar şi pentru o clipă, rişti să fii lovit de crengile care atârnă cu abundenţă din copaci. Ofensiva vegetalului continuă şi cu iarba crescută din crăpăturile apărute în asfalt, încă un indiciu al stării în care se află oraşul.
Padoc sau tomberon?
Nu este nevoie ca cineva să-ţi atragă atenţia pentru a observa că Galaţiul are o problemă cu spaţiile de depozitare a gunoiului dintre blocuri. Nici zona Spicu nu face excepţie. Pe lângă mirosul înţepător, chiar şi la jumătatea lunii octombrie, aceste locuri sunt adevărate focare de infecţie. Atunci când am mers noi în cartier, deşi era trecut de ora 11,00, angajaţii Ecosal nu apăruseră încă pentru a ridica gunoiul. Motiv de veselie pentru câţiva oameni ai străzii care cotrobăiau cu spor prin pungile cu gunoi. Ceea ce atrăgea şi mai mult atenţia era faptul că, în timp ce unele tomberoane erau încă goale, mici grămăjoare de gunoi erau aruncate direct pe asfalt, dovadă că unii gălăţeni nu se mai obosesc să pună punga în tomberon, abandonând-o pe jos. Căutătorii prin gunoi au însă o concurenţă serioasă în haitele de câini fără stăpân, care rup pungile găsite pe asfalt şi împrăştie conţinutul puternic mirositor. Unii dintre câinii cu vechime pe lângă aceste spaţii şi-au dezvoltat un adevărat instinct de teritoriu, lătrând şi sărind la orice "necunoscut" care are obrăznicia să se apropie de tomberoane.
