NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

(!) cade seara peste casă/ şi tu eşti foarte frumoasă hai să dăm vaca la apă/ şi să ne culcăm degrabă că mi-i dor până la oase/ de cuvinte mincinoase că mi-i dor de toate cele/ ghiduşii şi jucărele sâni hapsâni picioare lunge/ uite parcă n-ar ajunge hai să dăm…

(!) extrag o rădăcină pătrată din vedere şi-o pun pe foc, sub oala cu luna mea de miere, să scadă, să rămână cât mai puţină, dar curată, să nu-mi lase – la urmă – gust amar (!) (!) ca să nu mi se plece, pun murături pe lună, şi-i pun…

Şi abia mai aud un tic-tac ostenit şi o flacără-ncet cum se-ntoarce-n chibrit – hai să mergem pe dealuri, la noapte, haihui, hai, marmora mea, hai să facem statui! Hai să facem statuile celor ce-au fost şi mi-au dat şi mi-au spus nu cumva fără rost să trăiesc pe această…

(!) am vorbit azi-noapte despre tine şi mi-am spus că eşti cea mai frumoasă dintre toate cele pentru care domnul dumnezeu vine la masă, cântă şi descântă şi încântă de/spre steaua ta pururea-n frunte - trup şi suflet sacru al tăcerii, simfonie albă până unde am să-ţi spun că eşti…

Mă dau de Ceasul Morţii... aşa de mult îmi este a duce-ntr-o pădure... s-o dau cu tine peste, peste ce vrei... să zică văleu! să facă zâng! să-i trag şapte zăvoare pe nalt şi pe adânc! Aş duce-o mult, pe toată şi fără îndurare, aşa, într-o pădure întunecoasă tare... peste…

Atunci, demult, la Masa cea cu trei Picioare, sub un Salcâm dintre Matale şi o Stea, ziceai că Viaţa e un fel de Închisoare, că orice Viu e obligat să şadă-n Ea! Steaua aceea foarte Lungă şi Departe, cea dinspre Stânga, mai din Colo, cum priveşti din Dreapta asta -…

(!) a strâns - toată viaţa, în suflet şi-n trup - / atâta durere, cât nici nu încape-ntr-un om - parc-o văd/ ş-acuma cum cere: dă-mi, doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă, să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă... că-n asta mi-ai…

Exact în clipa Naşterii începe, chiar dacă vrei, chiar dacă nu vrei, şi toată Viaţa nu poţi să scapi de Ea, oricâtă rugă şi lăcrămaţie ai face la Îngeri şi la Zei! Unii încearcă să-i pună piedică, alţii încearcă să fugă din şi ghearele sale, însă şi mai tare şi…

(!) o ziuă şi-o noapte, acolo,/ pe marginea tatei: veghere, cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere (!) (!) o noapte şi-o ziuă, atuncea,/ sub crucea vroirii divine: tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine (!) (!) cu ochii închişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape de cer, a trimis rugăciune.../ şi-apoi…

(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare acestea toate şi ne/toate - acest tot, dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare, stârneşte pricini între pot şi nu mai pot, azvârle zero din adâncuri spre înaltul care-l azvârle din înalturi spre adânc - sigur că da, dinspre nimic…

De când nu mai ştiu nimic despre ea, îmi amintesc vioara pe care am umplut-o cu ghiocei şi i-am aşternut-o la picioare! Era iarnă spre primăvară, şi domnişoara se pregătea să cânte o arie din capodopera iubirii cu toate aripile în/frânte! Era frumoasă şi tristă ca o catedrală jefuită de…

Aştept aicea, până când/ ai să te-ntorci din Veşnicie - jur să nu plec până Atunci/... şi nici Atuncea nu se ştie dacă (n)-o fi să mai rămân/ încă pe-atât Amar de Vreme, cât a trecut până Acum,/ prin ghiocei şi crizanteme şi prin căldură şi prin frig,/ prin câte…