Da... nu văd nici o lumină, nu văd nici un întuneric/ la intrarea sau ieşirea cestei case!... totuşi, Cine/ tot închide şi deschide uşile? Ceva eteric?/ ori Ceva ce nu pricepe mintea omenească? poate/ să-mi explice (pe-ndelete) vro Semantică?... în fine:/ oare sunt înfăşurate, oare sunt desfăşurate/ liniile ducătoare-n tot ce-a fost şi-n ce-o să fie/ Odiseea mea pe drumul care dă-n Dantelărie? Sigur că da! Memento I: "bate vântul frunzele pe vale!/ unde mai găsesc iubir ...

Oare cine locuieşte-n ceastă stranie odaie?/ văd că nu răspunde nimeni la bătaia mea-ndelungă!/ şi nu văd nici o lumină, şi nu văd nici o mişcare/ de perdele, de fiinţă... vro fantomă, să-mi ajungă/ şi să-mi ostoiască pofta de Dantelărie gratis,/ de cotrobăit prin poduri de biserici şi de palmă,/ de umblat prin cest (ne)mernic Timp tâlhar şi mut şi tâmp/ când pot bine, foarte bine să dispar din iastă valmă,/ să mă duc tocmai Acolo, unde nu-i nici o greşeală,/ ...

(!) mai mult ca sigur, vine dinspre partea de sud a moldovei de nord şi-mi bate la poartă şi-mi spune că trebuie chiar acum să mă pregătesc şi să mă gătesc şi să iscălesc primul acord cu direcţia şi sensul ultimului drum fără de care nu se poate nădăjdui şi descoperi şi trăi nici măcar o clipă de eternitate (!) (!) mai mult ca sigur, vine dinspre partea de nord a moldovei de sud şi-mi bate la poartă şi-mi spune că nu trebuie chiar acum să mă pregătesc şi să mă ...

(!) hai, blânda mea singurătate,/ hai, lunga mea deşertăciune, du-mă acolo, cât mai este/ la miazănoapte miazăzi, să rostuiesc eternitatea/ şi să bat clopotul, să sune de îndurare pentru clipa/ în care totul va pieri (!) (!) hai, reverie-ntârziată,/ fereşte-mă de spăimântare, ia-mă de-aici, du-mă departe,/ numai tu ştii unde şi cum, numai tu ştii ce-nseamnă clipa/ aceea, cea fără de care sunt un biet plus pe-o cărăruie,/ pe orice cale ş-orice drum (!) (!) hai, demi ...

Tot umblând pe la Sintaxă şi pe la Morfologie.../ am visat că sunt Acolo, chiar lângă Dantelărie:/ pe stradela care vine dinspre bulevard, agale,/ şi dă-n strada care duce în I.L. Caragiale;/ chiar în colţ (pe colţ) în dreapta, cum te uiţi frumos şi tandru,/ dinspre stânga, şi-ţi apare o fereastră cu oleandru,/ cu muşcate foarte multe, unele chiar (re)muşcate;/ şi cu violete suple, pline cu sobrietate;/ dar şi cu vro şapte nalte orhidee serioase.../ de mă prinde ameţea ...

Toată viaţa ai citit şi ai dat lucrare scrisă la citire, dar nu ai reuşit niciodată să treci în clasa următoare! Ai rămas tot cu ochii în pământ şi în stele şi în psaltire, ai rămas tot cu sufletul legat de-un ghiocel şi de-o cicoare, ai rămas tot cu inima legată de-un fir de aţă şi cu gândul că n-o să ajungi nici măcar la postfaţă, darămite să vezi cum te ia ne/cuprinsul şi te duce la epilog măcar cum l-a dus pe genialul cel galben, Van Gogh! Şi doar ţi-am zi ...

Complicat? Nu, vi se pare! Pur şi simplu? Vi se pare!/ Floare la ureche? Sigur! Astăzi? Mâine? Cine ştie!!?/... Să începem chiar acuma! Aşadar şi prin urmare,/ poate fi Acesta gândul/visul spre Dantelărie??!"Grăbeşte-te încet, domnişoară de sticlă,/ să rămână egal între aripile tale!/... Nu are rost să ajungi în lumea Cealaltă,/ fără să te fi iubit cu picioarele goale!// Şi ziceai că va veni o vreme ploioasă/ până la sfârşitul copacilor, chiar până/ când fiec ...

numai sub salcâmul acela unde te-am aşteptat până la moarte, dar n-ai venit niciodată, am văzut şi am auzit cum se fac minunile într-această şi pentru această lume ne/vinovată numai sub salcâmul acela m-am rugat la dumnezeu să te aducă lângă mine şi să te convingi şi să te uimeşti că minunile nu sunt mari sau mici, dar sunt pentru oricine numai sub salcâmul acela am simţit gustul dulce al înfrângerii în scurta bătălie cu faţa nevăzută a deşertăciunii, dar şi g ...

Cesta-i norocul, ceasta-i şansa, altul şi alta nu există/... spre unde vrei s-ajungi, doar una-i şi sigură (în veci) potecă/... nu tândăli, nu sta pe gânduri, n-ascunde lacrămi în batistă/... acolo-i Alfa şi Omega, acolo, în Bibliotecă!/... Numai aşa, numai de-acolo începe straşnica Suire!/... acolo se urzeşte totul, se nevedeşte... şi se scrie/ istoria Desăvârşirii: tot fir cu fir, fire cu fire.../ doar astfel poate să se-ntâmple... căderea la Dantelărie!... Aşa se ...

Sunt gata, aştept, stau la poartă,/ cuminte, cu ochii pe zare, cu sufletul plin de nădejde,/ cu gândul că nu mi se pare nici bună, nici rea, nici amară,/ nici dulce - de ce nu se vede? de ce nu s-aude? nu ştie/ că tare mi-i foame şi sete şi dor de adâncul şi naltul/ tăcerii din braţele sale întinse mai mult decât vremea/ şi timpul uitării totale? Sunt gata, aştept, stau la poartă.../ şi oare de ce nu mai vine? târziul surâde sardonic/ şi dă negreşit peste mine, s-aşt ...