Cu duhul BLÂNDEŢII mi-a dat învăţare/ de BUNE şi CARTE,
cu duhul NUIELEI mi-a dat dezvăţare/ de RELE şi MOARTE !!!
Mi-a dat învăţare să merg şi să tac/ prin sfinte zăpodii,
că numai aşa m-oi putea dezvăţa/ de silă şi dodii !!!
Să merg şi s-aud cum se suie la Cer,/ cântând, ciocârlia,
că numai aşa (m)-oi putea strădui/ să-nvăţ România !!!
S-aud cum se face (în floare de câmp)/ rostire de greier,
că numai aşa voi simţi că visez/ pe Cer cum cutreier !!!
S-ascult cum se zbate ca pasărea-n cuib/ o viaţă în atrii,
că numai aşa voi putea să învăţ/ că am două Patrii:
o patrie-n Cer şi o patrie-n Lut,/ n-aceeaşi Secundă,
legate-ntre ele cu-n singur Sărut/ şi-o singură Nuntă !!!
Cu duhul NUIELEI mi-a dat dezvăţare/ de RELE şi MOARTE,
cu duhul blândeţii mi-a dat învăţare/ de BUNE şi CARTE !!!
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" DOUĂ DUHURI [Blândețea și Nuiaua] Scris de Ion Zimbru
