Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Şi se aude că ar vrea... însă nu poate
să se desprindă de acolo şi de-atunci,
şi să renunţe la trecutul fără margini:
straşnic, plin ochi cu timp şi taine şi porunci!
Și să alerge până-ncoace, fără milă
chiar de prezentul celor care mai rămân -
şi prin caiete, şi prin cărţi, şi prin morminte -
pe care-i ştiu şi-i tot ascult şi-i tot îngân!
Şi se aude că ar vrea... dar mai ascultă
şi glasul cela liniştit şi iertător:
de ce să pleci? unde să pleci? nu vezi că totul
acolo-i lacom, blestemat, eratovor?
rămâi aici, lângă cest timp şi ceastă vreme
în care clipa-i fără capăt şi-are rost
şi în caiete, şi în cărţi, şi în morminte,
şi niciodată... (stai să vezi!)... n-ai să fii fost!
SE AUDE CĂ AR VREA (un gând... la gând) Scris de Ion Zimbru
