Domnule învăţător,
parcă ieri am trăit liniştea cea mai adâncă
în sala de clasă cu dumneavoastră,
parcă ieri stăteam şi ascultam lângă
tablă şi lângă fereastră
cele mai curate cuvinte din cartea de citire,
pe care ni le desenaţi părinteşte,
să nu le uităm şi să ne mire
atâta vreme cât citim şi scriem româneşte!
Domnule învăţător,
liniştea ceea se face din ce în ce mai înaltă
în jurul jurului mai mic şi mai mare,
în lumea mai rece şi-n lumea mai caldă -
şi parcă ieri dădeau în floare
lacrămile noastre de respect şi de bucurie
când spuneaţi cum des/creşte
tot ce există şi tot ce va să fie
atâta vreme cât trăim şi murim româneşte!
TEZĂ la NOSTALGIE (la mormântul învăţătorului Ion Răşcanu - Respect!) Scris de Ion Zimbru
