Vă rog frumos, vă rog foarte frumos,
porniţi filarmonica şi fiţi gata de mare bucurie:
iat-o, vine, sigur o aude şi o vede fiecare
cum se apropie pe sus şi pe jos
tocmai când credeam că nu va fi să mai fie
atâta frumuseţe în atât de mult nimic în mişcare!
Vă rog mult, vă rog foarte mult,
zvârliţi cenuşiul din ochi şi din toate veşmintele
pe care le-aţi purtat atâta vreme şi pe care
nu mai vreau să le ştiu şi să le ascult
foşnindu-se şi trăncănindu-se cum cuvintele
fără întrebare la răspuns şi răspuns la întrebare!
Vă rog mult, vă rog foarte frumos,
veniţi chiar acum la marginea satului să vă arăt
cum acest nimic în mişcare şi acest infinit
lasă iubirea sixtină să coboare majestos...
staţi aici, eu trebuie să plec oleacă îndărăt,
mă strigă croitoreasa: e gata rochia fără sfârşit!
Este gata rochia fără sfârşit (frescă în genunchi) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
