Umblam creanga prin pădure
şi ne jucam de-a războiul prin râpi adânci...
era o hărmălaie foarte frumoasă,
de-ţi venea să plângi…
sau să râzi…
după cum "făcea" şi striga fiecare:
trăiască lupta pentru pace!... uraaa!...
şi uitam de mâncare!
Fratele meu şi prietenii mei erau soldaţi ruşi,
"făceau" ca avionul, ca mitraliera,
până răsărea luna,
mă ciuruiau... eu eram soldatul neamţ,
care murea totdeauna!
Şi mă îngropau toate fetele din sat
şi apoi plecau cu toţii şi cu toate acasă...
"unde eşti, copilărie",
unde eşti, hărmălaie frumoasă!
Avionul şi mitraliera (război şi pace) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
