Vii acolo, acum, în de/mult(uri) adânci,
să mâncăm licurici şi să mergem pe brânci
până-n dealul cu greieri, cu lună pe jos,
ca o soră mai mare cătând făt-frumos?
Vii acolo, acum, până-n valea de-atunci,
cu cel zmeu erbivor şi oleacă tălâmb,
dar şi singur pe cal, şi stăpân pe porunci,
şi pe inima nopţii pitite-n carâmb?
Vii acolo, acum, tocmai unde-am jucat
primul vis, primul plâns de şotron desenat
cu nuiaua pe colburi, pe hăt şi pe hat...
cu atâtea marii şi ilene din sat?
Vii acolo, acum, să uităm c-am ajuns
ce-am ajuns şi de ce-n cest departe ascuns?...
ce aproape-i atunci!...negreşit, dacă vii,
ne-om juca-n licurici...şi-om strica jucării!
Invitaţie la demult (retorica rămasului atunci) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
