A fost odată...(ca niciodată, bineînţeles)...
o fată de împărat foarte mare...
dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit
această întâmplare!
Împăratul avea grădină (şi un măr în fund,
cum spun elevii de liceu)...
fetei îi făcea toată noaptea curte pe drum
şi pe coastă un zmeu!
Un zmeu rău...(fără scrupule)...pot să zic,
fiindcă urâtul poftea la fruct
şi nu ştia cum să-(l) vadă mai repede
(pe) împărat(ul) defunct!
Spontan, împăratul cel foarte mare a murit...
(bineînţeles, de plictiseală)...
cu aleasă pompă şi jale şi făt-frumos
l-au cultivat lângă şcoală!
Şi încă o dată...(tot ca nici o dată, desigur)...
îi cresc fructele la purtare...
iar zmeul şi fata culeg şi scriu corect
despre păcat şi iertare!
Lucrare de control la niciodată (pentru Dana O. Spătar din restaurantul cu arbore secular) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
