Moto: "De cel rămas pe prispa casei părinteşti, nici timpul nu-şi mai aminteşte" (Vasile Sevastre Ghican)
Bună dimineaţa-i bună,/ chiar de pare cum că nu-i,
chiar de pare cum că tace.../ tu-i tăcerea toamnei, tu-i!
Este bună dimineaţa.../ când tăcerea din gutui
zice toamnei că-i adâncă.../ tu-i adâncul toamnei, tu-i!
Este bună dimineaţa.../ când mă pierd haihui-haihui,
printre sus/urile toamnei.../ tu-i înaltul toamnei, tu-i!
Bună dimineaţa-i bună/ când ajung la geam să spui
ce să fac în toamna-ceasta.../ tu-i mirarea toamnei, tu-i!
Ce să fac în toamna-ceasta?.../ gust şi-mi pare amărui
chiar întâiul de răpciune.../ tu-i amarul toamnei, tu-i!...
Mi se pare dulce moartea/ când mi-i viaţ-a nimănui
şi nimica nu se pierde.../ tu-i mormântul toamnei, tu-i!
Tu-i mirarea toamnei, tu-i! (despre dulceaţă) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
